Cum faci o veioză industrială din țevi
Știi veiozele alea mișto în stil industrial, din țevi, cu becuri Edison, care costă undeva între două și țâșpe milioane în magazinele de home&deco? Hai să ți-arăt cum poți să-ți faci singur una cu mai puțini bani – în jur de o sută de lei, fix așa cum ai tu chef. Poți să folosești elemente din fier sau cupru, în ce configurație vrei, chiar și în formă de omuleț, scorpion, gheară sau orice-ți mai trece prin cap. Mr. Huge a făcut lampa asta din poză în vreo 2-3 ore, inclusiv partea electrică și curățatul țevilor. Am ajutat și eu, cred, cu câteva comentarii extaziate și cu întrebări enervante la magazinul…
Jurnelul lui Michonne – Sunt o răutate mare
9 1/2 mianuarie Dragă jurnel, Azi umana m-a măsurat cu echerul și a zis că am douășapte de centimetri înălțime când stau în cureț și că sunt o răutate mică. Mie mi se pare că douășapte e foarte mult, dar sunt sigură că am și mai mult când sar de pe umanul mare pe șifonier. Dacă n-ar fi așa ofticoasă, umana ar trebui să mă măsoare și atunci. Să nu uit să-i spun să-și ia echerul și, cât se milogește de mine să mă dau jos, să pună mâna să mă calculeze corect, pentru că eu sunt o răutate mare, nu mică. De exemplu, chiar zilele astea am născocit cel…
S-ar putea să-ți placă și
Jurnelul lui Michonne – 45 decembrilie
Despre câteva cărți mișto – Socoteala pe 2019
Da, mi-am ghiftuit porcul în ajun ca să-mi ating targetul de 51 de cărți citite în 2019, dar asta numai pentru că aveam nevoie de o scuză ca să stau câteva zile lată-n canapea, sub păturici, cu pisica-n brațe. Îți dai seama că-mi cădea rangul de cititor feroce dacă nu reușeam să mă țin de promisiune. Nu pot să zic că o să citesc și după aia să nu citesc, că doar nu așa m-a crescut mama. Carevasăzică, am citit și a fost bine. Iar acum, la recapitulare, e și mai bine, că o să povestesc câte ceva despre cărțile care mi-au plăcut cel mai mult dintre toate alea 51.…
Jurnelul lui Michonne – 45 decembrilie
Dragă jurnel, Azi a fost o zi bună. M-am bătut cu umana pe o foaie de varză și bineînțeles că am câștigat. I-am furat-o fix din farfurie și-am fugit cu verzitura prin toată casa. După aia m-am băgat sub canapea și am chemat-o pe lungană să ne jucăm. Am observat că mă ascultă de fiecare dată și vine la mine ori de câte ori miaun. Câteodată mă iau de ea, îi zic Băi lungano! și ea tot vine să verifice dacă mi-e foame sau dacă am chef de joacă. Sub canapea ne jucăm foarte frumos, eu stau la pândă și ea strecoară laba, cu greu, că are niște labe mari…
S-ar putea să-ți placă și
Jurnelul lui Michonne – Sunt o răutate mare
Am făcut o grămadă de artă în 2019. Uite pozele!
Nu-ș ce-am avut anul ăsta, dar am prins drag de făcut și dres tot felul de chestii cu mânuțele mele superstângi. Cred că totul a început în primăvară, după ce a luat Mr. Huge o imprimantă 3D și eu am zis hai să cucerim lumea cu figurinele tricotate la mașinăria asta minunată! Dar nu ne mulțumim doar cu tricotatul, nu domnule! Noi o să fim speciali, că așa, să-mpozeze niște chestii printate după modelele 3D gratuite de pe Thingiverse toată lumea poate. Tu, Mr. Huge, că doar ești inginer, o să creezi niște modele noi! Și eu, Rockozaur, zisă și Țuchi Eficiență și Multitalent, o să le pictez și-o să…
Cât de greu e să citești cu o mâță mică lângă tine?
Michonne e o mâță calico foarte jucăușă și vorbăreață, care funcționează deocamdată cu baterii de 70 de minute. După ce se descarcă se pune la încărcat pe păturică vreo oră. Am invitat-o să stea cu mine și cu Mr. Huge și ea a zis Miu? și eu am zis Da! și ea a zis Bine, hai că vin, da’ eu sunt șefa și eu n-am mai putut să comentez nimic pentru că eram fascinată de mustățile ei. Are opt săptămâni și e fiica lui Bubu și nepoata lui Sandibel. Mama și bunica ei, cu mama mea în frunte, au răsfățat pușlamaua de nu se poate, și acum face pe prințeșica…
Despre perioada de glorie a pisicilor în advertising
Pisicile se pricep la orice, dar la advertising sunt mai experte decât Ogilvy, Burnett și Bernbach la un loc. De la sfârșitul secolului XIX până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, mâțele au vândut cu succes cereale, băuturi răcoritoare, săpunuri, chiloți, țigări, mere, galoși, gin, mașini de cusut sau lipici. În vremea aceea, publicitatea era la început, iar în ilustrații stătea zvâcul oricărei reclame. După mai multe teste, concluzia a fost clară: ilustrațiile cu pisici erau mai eficiente decât cele cu câini, girafe sau albine. Atrăgeau mai bine atenția și, se știe, odată ce ai captat atenția publicului, vânzarea e pe jumătate asigurată. Așa că primii publicitari au profitat…
Stimulează-ți creativitatea cu 7 tehnici de gândire creativă de la Rod Judkins
Care-i, de fapt, treaba cu creativitatea? Ce-nseamnă să fii creativ și să gândești creativ? Înseamnă, oare, să-ți vopsești părul roz, să-ți faci niște tatuaje, să-ți alimentezi fără rețineri viciile, să afișezi nonșalant un aer de „om diferit” și să-ți îmbraci demonii interiori în tot felul de hăinuțe artistice, precum un tablou, o poezie, o poveste, o poză fistichie cu semnificații obscure? Înseamnă să lucrezi în publicitate? Înseamnă să zgândări sau să epatezi prin tot ce spui și tot ce faci? Înseamnă să detești munca de birou și să le plângi de milă contabililor, în timp ce călătorești prin toată lumea ca freelancer? Ce este creativitatea Prietena mea, Eris,…
7 pisici artistice din tablourile pictorilor celebri
Ai desenat vreodată o pisică? Și eu. E greu. Odată, la bancă, ne-a pus, la un curs din ăla de cum să vinzi chestii inutile fraierilor, să desenăm un animal. Și eu am desenat un cap de pisică, pentru că nu știam să desenez corpul. Nenea traineru’ mi-a „citit” în desen și a zis că-s nefutută. Pardon, a zis politicos ceva de genul că duc lipsă, pentru că d-aia n-am desenat și eu acolo un codoi sau măcar niște lăbuțe falice. Timpul a trecut și acum știu să desenez oarecum niște corpușoare de mâță. În orice caz, între felul în care desenezi niște pisici și viața sexuală nu e absolut…
Cronicile ucigașului de regi, de Patrick Rothfuss – O poveste care mi-a făcut bine
Nu știu eu prea multe despre viață, dar de un lucru sunt sigură: cărțile sunt pe lumea asta ca să te ajute să treci peste momente dificile. De aceea, atunci când am aflat acum două luni, la un control de rutină, că posed o „tumoră cu evoluție imprevizibilă și necunoscută”, am decis pe loc: îmi trebuie o poveste fantastică, lungă și plină de magie, care să-mi țină tovărășie seara, când încep să zburde gândurile urâte. L-am întrebat pe taica Google ce-mi recomandă și mi-a zis „Cronicile ucigașului de regi”, de Patrick Rothfuss. I-am dat o șansă, chiar dacă descrierea menționa că-i o poveste cu un orfan (am rămas traumatizată de…
Classy introvert – Wacky writer – Eager reader
