Despre perioada de glorie a pisicilor în advertising
Pisicile se pricep la orice, dar la advertising sunt mai experte decât Ogilvy, Burnett și Bernbach la un loc. De la sfârșitul secolului XIX până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, mâțele au vândut cu succes cereale, băuturi răcoritoare, săpunuri, chiloți, țigări, mere, galoși, gin, mașini de cusut sau lipici. În vremea aceea, publicitatea era la început, iar în ilustrații stătea zvâcul oricărei reclame. După mai multe teste, concluzia a fost clară: ilustrațiile cu pisici erau mai eficiente decât cele cu câini, girafe sau albine. Atrăgeau mai bine atenția și, se știe, odată ce ai captat atenția publicului, vânzarea e pe jumătate asigurată. Așa că primii publicitari au profitat…
Stimulează-ți creativitatea cu 7 tehnici de gândire creativă de la Rod Judkins
Care-i, de fapt, treaba cu creativitatea? Ce-nseamnă să fii creativ și să gândești creativ? Înseamnă, oare, să-ți vopsești părul roz, să-ți faci niște tatuaje, să-ți alimentezi fără rețineri viciile, să afișezi nonșalant un aer de „om diferit” și să-ți îmbraci demonii interiori în tot felul de hăinuțe artistice, precum un tablou, o poezie, o poveste, o poză fistichie cu semnificații obscure? Înseamnă să lucrezi în publicitate? Înseamnă să zgândări sau să epatezi prin tot ce spui și tot ce faci? Înseamnă să detești munca de birou și să le plângi de milă contabililor, în timp ce călătorești prin toată lumea ca freelancer? Ce este creativitatea Prietena mea, Eris,…
7 pisici artistice din tablourile pictorilor celebri
Ai desenat vreodată o pisică? Și eu. E greu. Odată, la bancă, ne-a pus, la un curs din ăla de cum să vinzi chestii inutile fraierilor, să desenăm un animal. Și eu am desenat un cap de pisică, pentru că nu știam să desenez corpul. Nenea traineru’ mi-a „citit” în desen și a zis că-s nefutută. Pardon, a zis politicos ceva de genul că duc lipsă, pentru că d-aia n-am desenat și eu acolo un codoi sau măcar niște lăbuțe falice. Timpul a trecut și acum știu să desenez oarecum niște corpușoare de mâță. În orice caz, între felul în care desenezi niște pisici și viața sexuală nu e absolut…
Cronicile ucigașului de regi, de Patrick Rothfuss – O poveste care mi-a făcut bine
Nu știu eu prea multe despre viață, dar de un lucru sunt sigură: cărțile sunt pe lumea asta ca să te ajute să treci peste momente dificile. De aceea, atunci când am aflat acum două luni, la un control de rutină, că posed o „tumoră cu evoluție imprevizibilă și necunoscută”, am decis pe loc: îmi trebuie o poveste fantastică, lungă și plină de magie, care să-mi țină tovărășie seara, când încep să zburde gândurile urâte. L-am întrebat pe taica Google ce-mi recomandă și mi-a zis „Cronicile ucigașului de regi”, de Patrick Rothfuss. I-am dat o șansă, chiar dacă descrierea menționa că-i o poveste cu un orfan (am rămas traumatizată de…
Fac filmulete stop-motion, dar de ce?
M-am trezit pe la 7, am pus apa la fiert pentru cafea și-am recapitulat toate chestiile planificate pentru dimineața asta: Să fac rapid un test ca să văd câte frame-uri îmi trebuie pentru efectul ăla mișto de litere care țâșnesc în aer. Să modelez o puțulică din plastilina super moale care mi-a rămas, ce dacă e albastră, o puțulică de un albastru infinit poate fi plină de șarm. Să construiesc fundalul pentru filmuleț, să stabilesc unghiul de înclinare al suportului, să mă asigur că lumina cade bine pe „platou”, să umblu la setările aparatului și să-i dau un delay de 10 secunde, ce dacă habar nu am…
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit, de Pierre Bayard
Dacă vrei să citești o carte cu trucuri care te pot ajuta să te dai deștept vorbind despre opere literare de care nu te-ai atins vreodată, nu Pierre Bayard e autorul pe care-l cauți, ci Henry Hitchings. Primul a scris „How to Talk About Books You Haven’t Read”, o lucrare ușor pretențioasă despre diversele aspecte ale cititului, iar cel de-al doilea a scris „How to Really Talk about Books You Haven’t Read”, un ghid cu informații esențiale despre cărți clasice, mai mult sau mai puțin intimidante (Ulise, Război și pace, În căutarea timpului pierdut, din astea). Pe-a lui Hitchings n-am citit-o, în schimb pe-a lui Bayard am frunzărit-o…
„Puterea” lui Naomi Alderman e o carte incomodă
Puterea lui Naomi Alderman nu este o distopie. Lucrurile alea groaznice din carte nu sunt imaginare, ci ori se întâmplă chiar astăzi în diverse zone ale lumii, ori s-au întâmplat cândva în trecut. Doar că nu bărbaților, ci femeilor. Și pentru că suntem atât de obișnuiți să vedem femeile maltratate, fie de soți, fie de religii, fie de legile societății, fie de tradiții, doar atunci când inversăm rolurile ne dăm seama că lucrurile astea nu-s normale. Naomi a pus pur și simplu o oglindă în fața societății patriarhale pe care o considerăm, bărbați și femei deopotrivă, firească. Imaginile reflectate nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât realitatea. Sunt…
13 povești despre supraviețuire și eroism pentru când ai nevoie de un șut în fund ca să mergi înainte
Tu de câte ori te oprești ca proasta-n drum suspinând că viața-i grea și degeaba te chinui să faci chestii că uite, nimic nu-ți iese, din toate părțile vin numa’ ghinioane, bașca ți-a apărut un coș pe nas și nici părul nu-ți stă bine? Eu mă opresc așa, cam de câteva ori pe an, și-atunci rog pe cineva să-mi dea și mie un șut în cur ca să mă urnesc. Dar dacă nu trece nimeni pe drum, o să zici, ce faci? Stai ca proasta-nfiptă acoloșa până dă careva peste tine când se duce la mega? Ei, nu, cum să stau așa înfiptă… Nu stau. Mă târăsc până la bibliotecă.…
Accesoriu pentru cititorii înverșunați din mijloacele de transport în comun
Cunoști problema. Cartea e prea groasă – nu că ar fi ceva rău în asta – și trebuie s-o ții cu două mâini. Chestia asta scoate brutal din ecuație cititul în mijloacele de transport în comun, cititul în timp ce mănânci ciorbă și cititul în timp ce te scarpini pe burtă. Oh, viață crudă! Cât să mai suferim?! Păi, suferințele cititorilor care nu se pot dezlipi sub nicio formă de cărțile lor dragi au cam luat sfârșit. Niște băieți deștepți au inventat un accesoriu care se numește, cum ar veni, ținător de carte. Adică book holder. Unii îl cioplesc frumos din lemn, alții îl scot în 40 de minute de…
Pisici la imprimanta 3D – Cum arată prima tranșă de mâțe ale viitorului
De când s-a mutat Fufa la noi, nu mai avem liniște. Printează treide întruna. Mă rog, chiar asta e treaba ei. Că-i zic eu Fufa e altă mâncare de pește, dar ea e de fapt o imprimantă 3D. Și e a lui Mr. Huge. Da, și când printează cântă ca R2D2. Fufa, nu Mr. Huge. Trebuie să-mi pun căștile-n urechi dacă vreau să mă concentrez, că pe ea nu poți s-o potolești, e mare artistă. Am ignorat-o câteva săptămâni, dar astăzi am zis că ce mama lu’ proces verbal facem noi aici? De fâțâit fâțâim filamentele alea încolo și-ncoace toată ziua, dar nu facem pisici? Ei, drăcie! Așa că i-am…
Classy introvert – Wacky writer – Eager reader
