10 minute ;i 38 de secunde elif shafak coperta
Cărți mișto

10 minute și 38 de secunde în această lume ciudată – Elif Shafak

Astăzi, mai mult ca oricând, literatura trebuie să fie nu numai despre povești, ci și despre tăceri și despre cei reduși la tăcere. Trebuie să devină un sanctuar pentru cei lipsiți de putere și pentru cei marginalizați.

Elif Shafak

Nu-i lucru ușor s-o citesc pe Elif Shafak. Din scriitura ei delicată și mereu atentă cu cititorul răzbat, paradoxal, realități dure și imagini care dor al dracului de tare. Totuși, literatura pe care o face Elif nu are nicio treabă cu obscenitatea, așa cum au acuzat-o autoritățile din Turcia în 2019, ci cu gunoiul de sub preșul societății patriarhale, tradițiilor și religiei.

Nu, nu-i deloc ușor s-o citesc pe Elif Shafak când scrie despre hărțuire și abuz sexual, violență de gen și controlul bărbaților asupra femeilor, mai ales când știu că nasc în mai puțin de-o lună o fetiță. Dar o fac, pentru că nu vreau să uit niciun moment că trăim, încă, într-o lume dominată de bărbați, iar chestia asta trebuie să se schimbe odată și-odată (de fapt, nu odată și-odată, ci cât mai repede, că-n ritmul ăsta se duce pe copcă omenirea și noi încă suntem alea responsabile din oficiu cu curățenia și gătitul în casă, iar masculul cu jocurile pe calculator, wtf, dude?!). Bineînțeles, o fac și pentru că îmi place stilul lui Elif și îmi place cum spune povestea lucrătoarei sexuale Tequila Leila.

10 minute si 38 de secunde elif shafak copertaAșa că am citit „10 minute și 38 de secunde în această lume ciudată” și am ieșit dintre pagini cam ciufulită, ușor tulburată, dar mulțumită.

Elif folosește în prima parte a cărții un instrument literar inedit pentru a-și prezenta personajul principal – perspectiva este cea a creierului Leilei, a cărui activitate cerebrală continuă încă 10 minute (și ceva) după ce femeia a fost ucisă și aruncată în gunoi. Fiecare dintre cele 10 minute îi aduce Leilei câte o amintire despre ea, familia ei de sânge (rudele) și familia ei de apă (prietenii), și astfel putem s-o cunoaștem.

Ideea se bazează pe un studiu din 2017, realizat pe patru subiecți decedați, dintre care unul singur a continuat să înregistreze semnale cerebrale (unde delta) timp de 10 minute și 38 de secunde după încetarea ritmului cardiac. Scary, huh? Nu-ș, pentru mine mai scary a fost faptul că, după ce a născut, mama Leilei a trebuit să renunțe la fetița ei și să i-o dea cado’ celeilalte soții a lui Haroun, la ordinul capului familiei tradiționale musulmane.

Sad fact: Chiar dacă Turcia a interzis poliginia în 1926, în 2011 cca. 187.000 de femei se aflau într-un mariaj poligam „binecuvântat” doar religios, deci fără niciun fel de protecție legală.

Cu toate că-i o carte al dracului de tristă, dacă te concentrezi pe aspectele adevărate, să știi că are și părți amuzante – alea fictive. O fi avut Leila o viață grea, dar de prieteni buni nu a dus lipsă. În partea a doua a cărții, familia de prieteni (cinci la număr, printre care o pitică, o persoană transgen și o cântăreață de bordel) a Leilei pune la cale un plan tembel și înduioșător în același timp. Nu dau spoilere, îți zic doar că e intens și cu urmăriri ca-n filme.

Amarui-amuzante mi s-au părut și superstițiile cu care mama adevărată a Leilei, Binnaz, și-a îngrijit sarcina: n-a atins piersici ca să nu iasă copilul împufoșat, nu și-a tăiat părul ca să nu-i taie norocul, iar nopțile a făcut pipi în oala de noapte din cameră ca să nu fie nevoită să meargă la toaletă, unde toată lumea știe că-și țin djinnii nunțile. Apare la un moment dat și clasica „pentru că-s slabe și emotive, Diavolul a păcălit mai întâi femeile și prin femei i-a atras pe bărbați în capcană”, credință pe care, ori de câte ori o întâlnesc, mă face să pufnesc în râs. Săracii bărbățoi, ei sunt ăia fraieriți de niște muieruști slabe și emotive și tot ei cred că-s cei mai șmecheri din curtea școlii. Mă rog, dacă așa cred ei că se laudă, treaba lor. În locul lor, eu m-aș face că plouă sau aș schimba povestea, să nu mai pară ca și cum Răul Suprem nici măcar nu-i consideră pe bărbați demni de o confruntare directă cu dumnealui.

 

⇒ În concluzie, da, e de citit cartea asta. Găsești 10 minute și 38 de secunde în această lume ciudată aici: Elefant (în engleză) || Libris (în engleză)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.