Motherhood

Aproape 24 de ore cu un bebe Dinozaure

Eu n-am născut un simplu bebe, eu am născut un bebe Dinozaure. Are creastă de punker și face ca toate fiarele cînd scoate lăpticul de la frații Sfîrchi. D-aia nici nu fac și eu, ca fetele alea frumoase și impecabile de pe YouTube, un vlog intitulat 24 de ore cu un nou-născut. S-ar speria toate lumile și-ar zice Fugiți, salvați-vă că vine bebe Dinozaure și n-o să mai aveți timp să vă machiați, să vă puneți părul pe moațe sau să vă dați pe burtă cu loțiune hidratantă. Că mie Dinozaure așa îmi face, îmi papă tot timpul, nu doar tot laptele. Un alt motiv ar fi că nu prea mai știu când începe și când se termină un calup tradițional de 24 de ore. Și nici nu facem chestii palpitante deocamdată, deși scosul mucilor din nas cu batista bebelușului (care nu e deloc o batistă, ci un instrument de aspirare – mindblowing de-a dreptul) e o experiență pe care n-o voi uita prea ușor.

Ca să-ți faci, totuși, o idee despre ce-nseamnă viața cu un bebe Dinozaure, uite. O să-ți povestesc un fragment de 3 ore dintr-o zi de joi.

Ieri a ieșit soarele pe la 12 și i-am zis hai să mergem și noi pe-afară, la o plimbărică. Zis și făcut, doar că de urnit ne-am urnit din casă abia pe la 14:30 că deh… Mai întâi i s-a făcut fomică, apoi a venit niște pișu, apoi a trebuit să pape iar că, na, după pișu trebuie să bagi la ghiozdan ceva, să te întremezi. După papa a făcut caca, așa că am mai așteptat nițel să mă asigur că-l face pe tot și nu păstrează o juma de kil pentru secunda când îi pun scutecul curat. După aia a trebuit să îi aleg un outfit nou, că ăla pe care i-l pregătisem de cu seara îi rămăsese mic. Așa crește un Dinozaure, într-o noapte cât alții în șapte. După înveșmântare, am dat să-l pun în cărucior, dar acolo dormea Mișu și a trebuit să conving pisica să ne lase și pe noi să-i folosim dormitorul juma’ de oră. Mișu, sictirită de tot ce-nseamnă bebe – în definitiv, de unde-a mai apărut și creatura asta zburlită care se bagă peste afacerile mele cu pupici, pernuțe și mângâieri și-o ține pe umană ocupată-ntruna?! – a zis bine, spălați-vă pe cap cu căruciorul și-a plecat să mănânce niște bobițe. De pus, am pus Dinozaurele în cărucior – cred că se făcuse 13:45 deja – dar n-am reușit să ieșim pe ușă, pentru că a început să plângă. De fomică. Așa că ne-am retras în dormitor pentru o sesiune rapidă de supt și după aia am vrut să-l pun iar în cărucior. Doar că a început să sughită și nu voiam să plec cu soundtrack de chițăituri, așa că am mai stat o vreme să ne liniștim, să mai sugem nițel și să ne pupăm, până când am scăpat și de sughiț.

La 14:30, carevasăzică, am plecat la plimbare. Eu nepieptănată, cu un coc strâmb în vârful capului, șchiopătând, pentru că după cezariană am rămas cu niște dureri urâte de spate, și cântând Rățuștele mele au plecat la iaz/Stau cu capu-n apă și în cur c-un praz/Rățuștele mele s-au căcat pe jos/A venit poliția și-a dat de miros. Nici Dinozaurele nu era mai breaz. Tichia-n dungi verzi și albastre ședea cocoțată pe vârful căpățânii, iar urechea stângă era nespălată, că nu m-a lăsat să i-o curăț. De obicei, reușesc să spăl doar o ureche sau doar un ochișor pe zi, că se enervează și face scandal mare. Dinozaurele a dormit dus din secunda în care am ieșit din casă până când ne-am întors, așa că, până la urmă, am reușit să ne plimbăm cum se cuvine.

Greu cu ăștia mici. Deși Dinozaurele nu mai e așa mic, pentru că face o lună azi – da, am zis bine o lună, nu o luniță, cum spun mămicile trv cvlt când măsoară vârsta puradeilor. Are deja un sâmbure de bibliotecă și ascultă cu plăcere Subcarpați cu Surorile Oșoianu, cu toate că eu nu-i înghit deloc. Până acum nu mi-a lăsat timp pentru niciuna dintre plăcerile mele anteDinozaure, dar acum uite că reușesc să termin textul ăsta, cu o singură mână, pentru că cealaltă e ocupată să țină o gâgâlice adormită. Cine știe, poate în zilele următoare o să reușesc să continui seria de Povești Saxone a lui Bernard Cornwell – me likey that Uhtred dude. Vedem.

Deocamdată luăm fiecare oră așa cum vine, fie că-i cu fomică sau cu pișu sau cu caca sau cu somnic sau cu legănat.

Mda, și ca să n-avem vorbe la proces, să se știe: Dinozaurele e fetiță. Și se numește Eva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.