Biblioteca de pe plaja din Albena

M-am uitat pe hartă abia în a cincea zi. Până atunci mă orientasem doar după literele mari care colorau fruntea fiecărui hotel, după soare, înghețată și pescăruși. Însă când am văzut că exista o bibliotecă pe plajă, în celălalt capăt al falezei, mi s-au făcut ochii cât cepele și-am început să tropăi nerăbdătoare din sandale. Scria acolo că de la Albena Beach Library poți împrumuta gratuit orice carte, iar dacă vrei să lași pe raft o carte de-a ta, e perfect. Bașca, dacă nu returnezi cartea împrumutată, nu ți se-ntâmplă nimic rău. Nu te urmăresc niște bibliotecari periculoși, nu se-abat asupra ta șapte ani de ghinion și nici nu ești dat în urmărire la frontieră. Bucurie mare.

Aveam la mine două cărticele, Fahrenheit 451 de Bradbury și una ușurică, de cultură generală, pe care nici măcar nu apucasem s-o citesc, dar eram incitată ca un marinar care dă cu nasu’ de primul bordel după vreo zece luni de luptat cu valurile, cu pirații și cu papagalii lor. Mă gândeam că mai bine le las la biblioteca de pe plajă, ca să nu tulbur cine știe ce echilibru literar în caz că se-ntâmplă cumva să mă uite dumniezău pe șezlong și nu mai apuc să mă-ntorc. Așa că mi-am luat cărțile-n brațe și după masa de prânz am început să bănănăi prin soare, până la bibliotecă. Nu vă-nchipuiți că era la mama naibii, nu domnule, se afla chiar pe plajă, la vreo câteva hoteluri distanță de șezlongul unde mă lăbărțam eu zilnic, dar șuvoiul constant de sudoare și nisipul dintre degetele de la picioare modifică percepția asupra distanțelor și un banal kilometru devine o treabă foarte complicată.

La Albena Beach Library, deschisă în 2013, găsiți peste 6000 de cărți scrise în peste 15 limbi. Rafturile rezistă la vânt și soare, iar când plouă sunt protejate de niște prelate din vinil. Noaptea le apără de cititorii înfocați un afiș pe care scrie „Vă rugăm să nu deschideți fermoarele!”. 

I come bearing books!

Era puțin cam circumspectă bibliotecara când i-am întins cărțile, dar și-a dat seama repede că-s pașnică, cu toate că-mi luceau ochii-n cap de la căldură și de la paharul de vin alb de la prânz. Le-a găsit loc pe rafturi și eu am început să scotocesc printre volumele în engleză și română. Prima dată am pus ochii pe Iain Banks, însă până la urmă am plecat cu Christopher Moore, pentru că-l știu drept tip amuzant și nebunel, numai bun pentru când te bate soarele-n cap. The Lust Lizard of Melancholy Cove e cu un dragon excitat pe care-l cheamă Steve. Steve se amorezează de o fostă actriță pe nume Molly, și fac sex folosind o mașină de tuns iarba. Există chiar și un capitol special în care Moore încearcă să explice cum se întâmplă de fapt coțăiala asta, dar recunosc că tot sunt în ceață. O să mai cuget. Oricum, dacă nu vă știți cu vreun băț în poponeață, cărțile lui Christopher Moore merg la fix, mai ales că par să capete sens pe măsură ce se golește sticla de vin.

De-ntors la Albena Beach Library, așa cum bănuiam, nu m-am mai întors decât la plimbarea de seară, când era închisă. Aș fi bătut potecă între șezlong și bibliotecă dacă n-aș fi fost așa o putoare în primele zile de vacanță. Oricum, chiar dacă e prima dată când nu returnez o carte, măcar am conștiința împăcată că am dus alte două volume în loc. În plus, erau în română, iar oferta literară în limba vorbită de majoritatea turiștilor din Albena n-ar fi putut satisface un cititor get-beget: un singur raft, de pe care mi-au sărit în ochi doar câteva cărți de la Cotidianul.

Una peste alta, acum mi s-a redeschis apetitul pentru citit și nu pot decât să mă bucur că nu mai am starea aia lingavă dinaintea concediului. Sunt bronzată și pusă pe treabă. Păzea că dau pagina!