Am dormit într-o căsuță din copac, într-o pădure de lângă București, cu copilul de 2 ani

Într-o zi caldă de toamnă am mers cu copil, bărbat și mult prea multe bagaje (toate necesare, fir-ar) să ne cazăm într-o căsuță din copac, în mijlocul unei păduri foarte aproape de București. Mai exact, am fost la Edenland Park, în Balotești, unde pe lângă o minunată minigrădină zoologică, țâșpe trasee prin copaci, un centru de echitație și alte atracții pentru toate vârstele, există cinci căsuțe în copaci. De fapt, patru sunt cocoțate în copaci și una stă cuminte pe pământ, dar toate au în comun faptul că arată ca niște căsuțe din povești.

Aflasem despre căsuțele din copaci de la Edenland din comunitatea de mămici de pe Instagram, unde m-am aciuat și eu de când cu mămicia asta complicată. M-am dezumflat nițel când am văzut prețurile de cazare pe noapte (sunt mari, chiar și-n cursul săptămânii sunt mari, darămite în weekend), dar m-am gândit așa. Cu bibica chinuită de rău de mașină la fiece drum mai lung de 15 minute, mai ales în trafic aglomerat, când trebuie să frânezi întruna, aventurile noastre trebuie să se desfășoare musai aproape de casă.

Am reușit să mergem un weekend la plaja Samskara din Călărași, am mai fost prin parcuri, la Ferma cu animale, la Zoo și în parcul natural Văcărești, la curte la bunici, și cam atât. De un drum până la munte nici nu se punea problema. Aveam și varianta pădurii Comana, dar ar fi trebuit să încadrăm toată experiența în programul bibicăi, care trebuie să-și facă somnul de prânz pe la 14-15. Da’ ce, am înnebunit să alerg ca apucata juma’ de zi cu un toddler iute la mânie, pentru maximum o oră de plimbare în aer liber? Nope. Nu mai bine mergem noi cătinel la pădure, ne cazăm în căsuța din copaci, dormim tun, ne trezim cu nasu-n frunze, bem cafeaua uitându-ne la căprioare și când i se termină bibicăi bateriile o pornim și noi spre casă? Ba mai bine, că liniștea căpuțului meu merită câteva sute de lei în plus. #selflove

Zis și făcut.

Prima zi în căsuța din copac

Am făcut rezervarea online pentru căsuța Cloșca cu pui cu doar trei zile înainte. Am ajuns la Edenland vineri pe la ora 17:00 și ne-am luat cheile și jetonul de acces (ca să putem merge în parcare după închidere) de la casa de bilete care se află la vreo 200 de metri de intrare. Bibica a văzut chioșcul de cafea și a insistat pe lângă tati să-i ia cafea lu’ mami, pentru că știe că mami o ia razna dacă stă pe uscat. Ce copil grijuliu :))

Apoi am urcat în căsuța din copac. Cloșca cu pui e compusă dintr-o cameră principală la etajul 1 al copacului, cum ar veni, și o cameră mai micuță, fără baie, doar cu paturi supraetajate, o măsuță și două scăunele pentru copii, la etajul 2. Ambele sunt încălzite cu radiatoare, iar din punctul ăsta de vedere chiar am huzurit. Există și un minifrigider, pentru că după ce se întunecă se închid locurile de unde poți cumpăra mâncare, așa că-i musai să vii cu provizii.

Noi am avut șnițele, cartofi prăjiți (din aceia congelați, i-am făcut repede la airfryer înainte să plecăm), plăcintă cu iaurt, niște ouă fierte și chiftele pentru bibi, plus multe fructe și gustări. Daaaar, am dat-o grav în bară cu ouăle fierte, pe care le pusesem calde în caserolă și s-a făcut condens. Care a înghețat bocnă în frigider peste noapte. Iar dimineață m-am gândit că pot dezgheța ouăle în apa încălzită la fierbătorul din cameră, dar să vezi chestie: erau crăpate și a intrat apa pe sub coajă de-a zbârcit albușul. Horror. Chiftelele nu i-au plăcut bibicăi – îmi ieșiseră cam uscate și nu aveam sos. Așa că a mâncat din mâncarea noastră, aia cu sare, E-uri și zahăr, oh my, oh my, uite cum nu mai sunt eu eligibilă pentru premiul Mămicuța perfectă.

Seara am dat o tură prin pădure, ne-am jucat puțin cu frunzele, bibi a căzut de vreo două ori, a plâns, mie mi-a crescut tensiunea și l-am cunoscut pe Motan. Un adevărat domn, parol! Ne-a întâmpinat frecându-se delicat de picioarele noastre, apoi ne-a condus la țarcurile struților și căprioarelor. Am încercat niște tandrețuri cu el, dar s-a scuzat politicos cu lăbuța și a pornit către alți oameni cazați peste noapte în căsuțele din copaci.

Am mai făcut o plimbare târziu, pe la 22, că nu putea bibica să adoarmă. Știi cât de fain e să te plimbi noaptea, aproape singur, în pădure? Și să auzi deodată cerbul boncănind de să-ți înghețe olecuță inima? Chiar e mișto. Palpitant. Aleile sunt luminate și există pază, mai erau câțiva oameni p-acolo, eram safe, dar orișicât. La mine la bloc nu boncăluie cerbi, numa’ dau bizonii cu bormașina. Întorși la căsuță am mai făcut cu bibica niște ture sus-jos pe scări – dacă aveți rău de înălțime, frică mare de cutremur sau copii mici și temerari, poate încercați altă căsuță, că asta chiar e sus, iar camera mică se bălăngăne ca la 5.5 Richter când faci stânga-mprejur.

A doua zi în căsuța din copac

Dimineața a fost tare fain să mă trezesc prima și să petrec câteva minute cu ochii pe fereastra căsuței din copaci, numărând frunzele care cădeau în slow motion. Ne-am mobilizat destul de rapid, pentru că trebuia să mâncăm și să ne facem bagajele până la ora 11, când aveam check-out-ul. Am înfulecat ceva pe terasă, unde aveam scaune, masă și leagăăăăn! Bibi s-a jucat puțin cu lopățica și excavatoarele, în curtea căsuței, apoi am pornit spre locul de joacă.

Din păcate, distracția la locul de joacă se plătește – 30 de lei biletul pentru un copil și un adult. Dacă bibica ar fi fost genul de copil super entuziasmat de locuri de joacă, asta nu m-ar fi deranjat câtuși de puțin, dar ea deocamdată nu pare să se simtă în largul ei într-un astfel de spațiu. Am tot dus-o în diverse locuri de joacă, entuziasmul ei depinde cumva și de cheful pe care îl are la momentul respectiv, iar la Edenland a fost nițel ciufi. Adică s-a dat de câteva ori pe un tobogan, apoi a stat în trenulețul imobil (îs niște buturugi și scânduri pictate doar, nu se plimbă) și atât. Dar nici nu puteam să trecem pur și simplu pe lângă locul de joacă, fără să intrăm, că se lăsa cu scandal.

A fost foarte drăguț, însă, la animăluțele din Zooland. Căprioarele sunt adorabile, struții haioși, iar lamele și măgărușii mi-au fascinat puradelul, pentru că erau și niște puiuți care sugeau de la mamele lor și asta mică a mea empatizează mult cu oricine papă țiți. Ne-am mai foit prin pădure, dar deja bibi dădea semne de suprastimulare, așa că ne-am îndreptat tiptil, tiptil spre mașină. Apropo, parcarea costă, la fel și accesul în parc (15 lei parcă), dar noi am avut gratuitate de data aceasta datorită cazării în căsuța din copaci. N-am stat la restaurantele din Edenland, că mă uitam în ochișorii bibicăi și se vedeau acolo clar niște semne de meltdown. Pe drum am oprit, însă, la McDrive și am halit niște meniuri în mașină. Sâmbătă după-masă, la întoarcere, drumul a fost liber și tihnit, iar bibi n-a mai vomitat de două ori, așa cum făcuse cu o zi înainte, de-a trebuit să o schimb de două ori într-un drum de nici măcar o oră.

Una peste alta, a fost fain într-o căsuță în copac cu copil mic. Am stat cu ochii-n patru, ce-i drept, ca să nu pice bibicul de sus și să nu se împiedice pe scări, dar oricum făceam asta. O experiență costisitoare, dar pentru noi a meritat pentru că alte opțiuni nu prea aveam ca să petrecem câteva ore în aer liber, fără (prea mult) stres.