Meniu Închide

Biografia lui Jack Parsons, specialistul în rachete și magie sexuală

Dacă ai stat vreodată cu falca-n palmă întrebându-te „Hm, oare cine or fi fost oamenii ăia deștepți și ahtiați după știință care au pus bazele Laboratorului NASA pentru propulsie prin reacție?”, atunci ar fi trebuit să dai un search pe Google, că așa procedăm în ziua de azi.

Dar dacă n-ai făcut-o și chiar nu știi, uite, în articolul ăsta ți-l prezint pe unul dintre ei, un specialist în rachete pe care-l chema Parsons „Minunăție”. Mă rog, Marvel Whiteside Parsons în buletin, dar oamenii de știință îi spuneau John și prietenul lui, Aleister „Fiara” Crowley, Jack.

Înaintea fiecărei lansări de rachetă, Jack Parsons îl invoca pe zeul Pan ca să-i poarte noroc

 

biografia lui Jack ParsonsJack Parsons a fost, bineînțeles, un copil singuratic care citea mult: mitologie, Jules Verne și science fiction. La școală nu era popular (d’ohh) și în adolescență a încercat să-l invoce pe Dracu’ în dormitor, dar s-a speriat. După aia s-a apucat, împreună cu un prietenaș, să lanseze rachete cu praf de pușcă în curtea din spate, pân-a făcut-o șvaițer. Maică-sa l-a trimis la o școală privată numa’ pentru băieți, și acolo a aruncat veceurile în aer. Adorabil puștiu’, nu zici?

Când s-a făcut mai mare, Jack Parsons (îi spun Jack pentru că și eu am invocat ceva în dormitor când eram o adolescentă întârziată și m-am speriat; nu, nu vorbesc despre one-eyed demon, ăla e un drăgălaș), înaintea testelor cu rachete, obișnuia să tropăie recitând Imnul către Pan al lui Crowley ca să-i reușească experimentele.

Mai târziu, împreună cu prietenul din copilărie, Ed Forman, l-au convins pe Theodore von Kármán (marele savant care conducea Guggenheim Aeronautical Laboratory al Caltech) să-i ajute cu rachetele. Au obținut astfel șansa de a folosi un laborator în afara orelor de lucru și, ca bonus, consultanța oferită de un fost student, Frank Malina. Celor trei li s-au alăturat încă doi studenți și s-au pus pe treabă.

La început, aproape au reușit să distrugă clădirea în care făceau experimentele, așa că au fost exilați în pustiu, în spatele unui baraj numit Poarta Diavolului (Devil’s Gate, unde se află și astăzi JPL -Laboratorul de Propulsie Jet al NASA).

Echipa sinucigașilor, că așa li se spunea din motive evidente, a început să facă experimente cu rachete în Arroyo Seco din Pasadena, California, lângă barajul Devil’s Gate, iar lui Jack Parsons i-a plăcut atât de mult zona (numele scary se datorează unei stânci în formă de diavol vag sau babă cu basma), încât a revenit acolo și pentru niscai ritualuri magice. Gurile rele zic că ar fi deschis lângă baraj o poartă către iad, pentru că de-atunci s-au întâmplat numai necazuri în zonă, dispariții, incendii, ploi, supranaturalități din astea.

 

 

biografia lui Jack Parsons Echipa Sinucigașilor
În Arroyo Seco, 1936, de la dreapta la stânga: Rudolph Schott, Apollo Milton Olin Smith, Frank Malina, Ed Forman and Jack Parsons (dreapta, prim plan)

 

Un specialist în rachete

Se masturba

Deasupra unei tablete…

 

Și pentru că tableta nu se rupea, a mai chemat pe cineva.

E posibil să ți se pară ceva ciudat în povestea următoare, dar să știi că așa și trebuie, mai ales dacă nu obișnuiești să faci ritualuri de magie sexuală dimineața, înainte să pleci la birou.

La un moment dat, Jack Parsons a zis că rachetele-s faine și poți să pleci pa cu ele, să lași dracului Pământul în urmă, dar și magia e miștoacă, pentru că poți s-o invoci pe târfa Babilonului ca să echilibreze energia distructivă a lui Horus și să fie pace-n lume.

Fix așa.

Ei, și Jack, care între timp devenise membru al societății secrete Ordo Templi Orientis (în care Aleister Crowley era mare sculă pe basculă) și se-mprietenise cu nimeni altul decât fondatorul scientologiei, L. Ron Hubbard, a zis că hai să facem niște ritualuri super magice super sexuale!

Și-a început să se masturbeze, dar nu oricum, că doar era un magician serios cu scopuri mărețe. A dat la maxim un concert de vioară al lui Prokofiev și l-a chemat pe Hubbard să țină de șase în planul astral, iar Parsons a început să se masturbeze meticulos pe niște tablete enohiene.

Că a făcut magie sexuală cu sora nevesti-sii nici nu mai contează. Mai interesant mi se pare că lui Jack Parsons îi plăcea să se joace cu bărcuțe în cadă.

 

Păcălit de tăticul scientologiei, acuzat de spionaj și mort din cauza… transpirației

 

Jack Parsons a fost un savant smintit, un excentric devotat pasiunilor sale, un mascul feroce -când nu lăsa aparența unui efeminat. Viața lui a fost puricată și povestită în două cărți faine, pe care le găsești pe Book Depository (livrarea e gratuită și în România!):

 Sex And Rockets : The Occult World of Jack Parsons, a lui John Carter

 

biografia lui Jack Parsons Sex and Rockets

 

Strange Angel : The Otherworldly Life of Rocket Scientist John Whiteside Parsons, a lui George Pendle

 

biografia lui Jack Parsons Strange Angel

 

Ba chiar în vară, prin iunie, începe un serial despre Jack Parsons pe CBS, cu tipul ăla drăguț din Transformers (nu Mark Wahlberg, celălalt).

 

Dar până la cărți sau serial, hai să-ți mai zic pe scurt ce-a mai pățit Parsons. Păi, prietenul lui care l-a asistat în timpul masturbării pe tablete, Hubbard, s-a înhăitat cu sora nevesti-sii, cu care o înșelase (fucked up, dude) și i-a zis hai să luăm cu banii tăi niște iahturi și să le vindem în altă parte pe mai mulți bani. Parsons a zis că da, hai! și a rămas cu deștu-n gură, bineînțeles.

După aia, în contextul Războiului Rece, Parsons a fost acuzat de spionaj pentru că ar fi plecat în Israel cu niște documente importante, dar până la urmă au zis că nu erau secrete de stat și n-a pățit nimic.

N-a pățit nimic atunci, dar în anul următor a murit pentru că avea mâinile umede și îi scăpase pe jos niște fulminat de mercur, chestie care în contact cu celelalte substanțe din laborator a provocat o mega explozie. Sau poate a fost victima unei conspirații. Nu se știe cu siguranță motivul exploziei, dar cert e că Jack Parsons a murit de tânăr, săracu’, la numai 37 de ani.