Citind Carpe Jugulum de Terry Pratchett: gânduri răzlețe și-alte chestii

noiembrie 14, 2017

Duminică dimineață am atacat cu o mișcare de giugitzu un ghemotoc insolent de praf care mă pândea din colțul camerei, mi-am făcut o cafea după rețeta mea specială, adică trei lingurițe vârfuite de cafea Amaroy la un ibric de apă, și-am citit Carpe Jugulum de Terry Pratchett (e cel de-al 23-lea roman din seria Discworld, dar asta nu înseamnă că le-am dat gata pe toate celelalte 22 dinaintea lui, încă).

Ei, și ce să vezi.

De unde sufeream ca un câine din cauza mustrărilor de conștiință că n-am mai dereticat de două luni (cred) prin casă, m-am liniștit ca un prunc în păturică, ba chiar am stat oleacă și cu ochii pe pereții înveliți în tapetul cu țâțe gândindu-mă la chestii stupide, pentru că d-aia și carte cu vrăjitoare și bampiri moderni.

carpe jugulum de terry pratchett

     CUMPĂRĂ DE PE LIBRIS

O să mă prefac că știe toată lumea cât de grozav este Sir Terry Pratchett (și va fi întotdeauna, indiferent câți ani vor trece de la moartea lui), și cât de smart&funny îi e scriitura, așa că n-o să mă-ntind prea mult cu povestitul.

Doar atât zic: vin bampirii moderni și sofisticați (atât de moderni și sofisticați încât își zic cu y, adică bampyri) în Lancre, foarte pumped up de la niscai tehnici motivaționale pe care le promovează contele-șef ca să nu mai fie fraieri și să piară de la usturoi, lumină, șosete pierdute, agheasmă, tăiatul capului și simboluri religioase, și se sfădesc nasol cu vrăjitoarele. Mai apar pe-acolo niște ștrumfi obsceni -am crezut eu, dar sunt de fapt niște pictsies tatuați, experți în bătaie, ciordit vaci și băut tărie, niște centauri, un popel și niște coțofene, se-ntâmplă lucruri și Granny Weatherwax e iar super bad ass (apropo, e un sătuc Bad Ass pe lângă Lancre, își trage numele de la un măgar neascultător). Luați de citiți (numai dacă sunteți oarecum familiarizați cu Lumea Disc, altfel vă ia prea tare și nu știți ce v-a lovit), că doar nu ștergeți praful toată ziua.

 

 

Mda, și cum ziceam, din când în când mă mai opream din citit și mă uitam pe pereții înțâțoșați, gândindu-mă aiurea, de exemplu…

Oare vampirii pun poze cu mâncarea pe facebook și dacă da, o tăguiesc?

De ce nu citesc dintr-o suflare toată seria Discworld și mă tot întrerup pentru alte cărți care ajung să mă enerveze, cum a fost Hituri celebre din epoca Showa a lui Ryu Murakami (discordiană pe alocuri, dar cam prea brutală pentru gustul meu, tipii ăia care râdeau prostește din trei în trei pagini m-au exasperat, iar să numești niște femei trecute -nu cu mult- de treizeci de ani „mătușici” este culmea nesimțirii, porcule!)

Oare Granny Weatherwax ar putea să-l bată măr pe Lord Voldemort? Ei, aici lucrurile sunt foarte complicate.  Niște oameni mult mai pricepuți au discutat treaba asta și văd că n-au ajuns la o concluzie așa că mai bine nu mă bag, oricum am treabă, mai devreme am spălat totuși aragazul că-mi stătea pe creier și dacă tot m-am trezit la 5 ca să traduc la Zaurel, ce era să fac?!

 

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *