Meniu Închide

Carte gratuită cu pisici: Zaurel face aventură

Înainte să fie o carte gratuită cu pisici, a fost așa: 

 

Pe vremuri, în orașul de partea cealaltă a zidului, Raznastan, soarele era atât de șmecher încât purta ochelari de soare, zeița șefă bea cacao cu lapte în fiecare dimineață împreună cu băiatul care aducea ziarele, iar mâncarea se repezea la gura oamenilor ca disperata.

Cu toate acestea, motanii din Raznastan nu erau deloc mai cu moț. Și în niciun caz nu dădeau cu foc. Dădeau cu coada pe la nas, dădeau cu gheruțele pe canapea și dădeau paharele jos de pe etajeră, dar nu dădeau cu foc, oricât ar fi fost ei de iscusiți.

Asta până la Zaurel. El a fost primul motan care a dat cu foc, pentru că a făcut rost de un scăpărici.

 

carte gratuită cu pisici

S-a pricopsit cu sistemul de aprindere de la un traficant periculos de unt stricat, care-și pusese în gând să abată indigestii asupra tuturor locuitorilor Raznastanului. Dragonul Arș, o namilă cu solzi vernil care cutremura pământul la fiecare pas, suferea de două metehne: niște arsuri cumplite la stomac și o poftă nesățioasă de a răspândi răul în lume. Metoda lui de lucru se dovedise de-a dreptul diabolică și puțini norocoși scăpaseră de efectele tragice ale tartinelor pe care le pregătea scrâșnind din colți în fiecare dimineață.

Arș cumpăra unt aflat încă în perioada de valabilitate, apoi aștepta să expire și-l întindea tacticos pe felii de pâine, acoperind mirosul rânced cu straturi groase de marmeladă de căpșuni sau vișine. Tartinele începeau atacul la micul dejun, când se repezeau fără milă la bieții raznastanezi, bulucindu-se la gura lor. Când și-a văzut tovarășii cuprinși de chinuri, gemând și chircindu-se către toalete, fără să mai țină seama de nimic, Zaurel a intervenit în forță și a luat situația în cele patru lăbuțe.

-Te provoc la luptă dreaptă, dragon mârșav ce ești!  i-a strigat motanul zbârlindu-se de zor, iar din gura matahalei a țâșnit o pălălaie cumplită, mai mai să-i pârlească blana.

A fost o luptă crâncenă. Bestia cu solzi și arsuri râgâia neîndurătoare în fața motanului, dar nici acesta nu se lăsa mai prejos. Zaurel avea gheruțe ascuțite și știa să le folosească în moduri de neimaginat. Să spunem doar că un set de patru gheare l-a zgâriat pe Arș într-un loc foarte sensibil și niciodată atins de lumina zilei. Atunci, urletul dragonului a cutremurat zidurile lumii, soarelui i s-au strâmbat ochelarii de soare iar cerul s-a desfăcut la cusături. Arș l-a plesnit pe Zaurel cu coada mare cât un buștean, zăpăcindu-l puțin, apoi i-a dat cu unt expirat pe la botic ca să-l tulbure de tot, însă motanul nu s-a lăsat. Miorlăind sălbatic, i-a aplicat dragonului o lovitură de giugitzu peste urechi.

-Na, urâtule! Ia de-aici! a făcut Zaurel, dezvelindu-și colțișorii lucioși și ascuțiți. Să te-nveți minte să mai faci trafic cu unt expirat!

Apoi l-a trosnit pe Arș cu o mișcare de cungfu peste falcă de i-a zburat scăpăriciul cât colo. Motanul a pus lăbuța pe el și a mijit amenințător ochii spre dragon.

-Fir-ar să fie! a zis bestia solzoasă, și-a pus coada pe spinare și-a rupt-o speriat la fugă.

În urma lui, Zaurel s-a uitat cu atenție la scăpărici învârtindu-l pe toate părțile, l-a mușcat să vadă dacă e adevărat, l-a strâns în lăbuțe și l-a mirosit, una peste alta, i-a plăcut și-a zis că de-acum înainte el o să fie motan-dragon și-o să dea cu foc dacă are chef.

Iar dacă vă-ntrebați de unde știu eu toate lucrurile astea, ei bine…

 

Cum s-a întâmplat de-am scris o carte cu pisici, adică pe „Zaurel face aventură”?

 

 

carte gratuită cu pisici
DESCARCĂ GRATUIT!

 

 

Știu chiar de la Zaurel, motanul-dragon.

A venit într-o zi la mine acasă. Eu mâncam ciorbă. Mi-a băgat coada în farfurie, a adulmecat ardeiul iute și l-a trântit nervos de pe masă, apoi a plescăit nemulțumit.

-Am o treabă pentru tine, mi-a zis motanul-dragon, și mi-a explicat că el face foarte multe aventuri și vrea să rămână scrise pentru posteritate, ca să știe toată lumea cât de minunat, portocaliu și sexy e.

-Dar eu nu scriu despre aventurile motanilor, i-am zis sfioasă, punând lingura deoparte. Îmi pierise pofta de ciorbă, deși era din aceea bună, de roșii.

Zaurelul s-a strâmbat și a trântit solnița cu coada.

-De-acum o să scrii, altfel te scuip și când scuip, dau și cu foc. Am un scăpărici, sunt ca nimeni altul.

-Am înțeles. Da, e foarte util un scăpărici, am fost de acord cu el, încă ezitând. Nu aveam chef să urmez ordinele unui motan care stătea cu poponețul pe crutoanele mele, așa că am continuat. Dar cum aș putea scrie despre aventurile tale? Unde le pot vedea? Eu sunt om și tu ești un motan din orașul fără reguli, nu pot să merg pe-acolo pe unde mergi tu.

-Ce vorbești?! O să le vezi în locul acela special unde se văd toate poveștile. Ia uită-te acum, a zis Zaurelul și l-am ascultat. Am închis ochii și-am ridicat capacul cutiei cu gânduri răzlețe, am scormonit o vreme printre crâmpeiele de lumi, timpuri și felurite creaturi, apoi mi s-a părut că văd ceva.

-Ah, tu ești ăla de-acolo?

-Care?

-Motanul portocaliu și gras care conduce pârțomobilul? am zis și m-am corectat imediat. Motanul portocaliu și minunat care conduce pârțomobilul?

Zaurelul s-a zburlit puțin, dar a fost de acord că el era la volanul pârțomobilului. Se ducea s-o salveze pe Confuzeea, zeița Raznastanului, împreună cu Maia, fetița-stan, și Bubu, pisicul cu șapcă. M-am mai uitat puțin prin cutie și până la urmă am acceptat misiunea. Trebuia să recunosc că motanul-dragon făcea aventură ca nimeni altul.

Am bătut laba cu Zaurelul și așa a apărut povestea primei lui aventuri, intitulată chiar așa:

Zaurel, motanul-dragon, face aventură!

Vă urez lectură plăcută!

Și fiți cu ochii-n patru după Zaurel. Nu se știe când apare și prin alte bucătării.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.