Cauți nume pentru pisici? Inspiră-te de la șase scriitori celebri care au avut mâțe
Se apropie botezul lu’ ăla mic, blănos, cu nasul umed, iar ție ți s-a lăsat așa, ca o ceață neagră peste minte și nu te poți gândi decât la nume banale, precum Mișu, Tomiță sau Mimi? Se rezolvă! Ți-am pregătit o listă de nume pentru pisici de stă mâța-n coadă, vorba vine, că sunt niște nume de pisici celebre care au făcut pe muzele mustăcioase pe lângă șase scriitori faimoși. Hai să vedem care dintre aceste nume sofisticate i se potrivește mai bine ghemului tău de drăgălășenie și gheruțe ascuțite. Poți să-l alegi pe cel care a aparținut pisicii scriitorului tău preferat, sau pur și simplu pe cel care ți…
Louis Wain, artistul excentric care a creat o lume a pisicilor bizare
Ți-ar plăcea să locuiești într-o lume plină cu pisici colorate, înțolite cu veșminte elegante, care cântă, joacă golf și tricotează? Ce-ntrebări pun și eu… Bineînțeles că da. Te-ai muta acolo imediat și te-ai face stilist de codițe sau uman de mingi, nu contează, orice numai să poți sta cu mâțele la taclale cât e ziua de lungă. Ei bine, lumea asta bizară chiar există. A creat-o din nimic un artist englez excentric și timid, pe nume Louis Wain. Povestea vieții și operei lui este cu adevărat extraordinară, așa că te invit să-l cunoști mai bine în rândurile de mai jos. Cum a început Louis Wain să deseneze pisici Louis Wain…
Știai că primul roman englezesc, scris în 1553, a fost unul cu pisici vorbitoare?
Înainte ca Daniel Defoe să dea lovitura în 1719 cu aventurile lui Robinson Crusoe, William Baldwin, asistent al tipografului Edward Whitchurch (cel care a publicat prima ediție completă a Bibliei în limba engleză, dacă vrei mai mult context) a scris (în 1553) primul text de ficțiune horror suficient de lung ca să poată fi considerat roman și să facă multe minți luminate să afirme că ăsta-i tatăl tuturor romanelor englezești. Textul cu pricina se numește Beware the Cat și m-am ciondănit o grămadă cu Mr. Huge din cauza traducerii, pentru că el zice că-nseamnă Ferește-te de pisică, iar eu zic că e Ferește-ți pisica, pentru că se mai întâmplă să…
Cum mi-am dat în cărți sfârșitul lu’ 2018
Sfârșitul lui 2018 n-a fost deloc ușor. Noooo, sir! A trebuit să citesc șapte cărți în șapte zile ca să-mi ating target-ul anual pe Goodreads (îmi șoptisem neîmpăcată-n barbă în primele zile ale anului trecut că o să dau gata cincizeci de bucăți și sub nicio formă nu aveam de gând să-mi încalc promisiunea) acordând, în același timp, un minimum de atenție cutumelor festive, ca să nu mă ia lumea la ochi drept căpcăună. Așa că am citit pe nerăsuflate în fiecare secundă liberă de beteală, porcării și dereticat, cu o hămeseală prea puțin elegantă, dar care mi-a amintit de vremurile de demult când petreceam tot așa, zile întregi, ghemuită-n…
Ce să citești când te chinuie depresia – Recomandări literare de la scriitorul Matt Haig
Matt Haig, autorul unei cărți („Umanii”) pe care am citit-o și mi-a plăcut tare, pentru că m-a făcut să râd într-o seară mototolită pe care altfel aș fi aruncat-o la gunoi, a suferit pe la începutul anilor 2000 de tulburare depresivă majoră. După ce s-a făcut mai bine, a înșirat pe hârtie „Câteva motive să iubești viața”, o carte care nu mă mai face deloc să râd, dar pe care o s-o țin minte și-o s-o recitesc dacă oi mai fi vreodată nevoită să mă iau la trântă cu atacurile de panică și cu depresia. E un fel de „carte de prim ajutor” pentru depresivi, pe care Matt a scris-o din…
„Doamna Fletcher”, de Tom Perrotta , e-un roman simpatic cu nițel porno
Din când în când am niște revelații care-mi cutremură micul univers mai tare decât dacă mi l-ar călca-n picioare gușterul lungan aka Godzilla. De exemplu, ieri mi-am dat seama că pot să-mi iau cărți de la librăria de lângă mine, în loc să mă duc tocmai hăăăăăt în centru, pe la anticariate sau Libmag sau Cărturești. Nu e ca și cum librăria ar fi nouă, nu, e în același loc de când mă știu, lângă coafor. Ba chiar, când eram mică, am petrecut o grăma’ de vreme în spatele tejghelei, că acolo lucra mătușă-mea. Era fain, mă jucam de-a librăreasa și puteam să împrumut cărți, să le citesc acasă și…
Ce obiceiuri bețivănești aveau Fitzgerald, Hemingway și Steinbeck
Cum obișnuiau să bea scriitorii ăștia mari, alde Hemingway, Steinbeck și Fitzgerald? Cu paharul, bineînțeles, că doar erau niște domni. Numai eu beau berea direct din sticlă, ca țopârlanii. În rest, mă mai pricep olecuță la băut, așa că să nu care cumva să crezi că m-am apucat să scriu articolul ăsta ca să învăț cum să-mi dau cu stil la tâmplă. Doar că m-am întâlnit cu cărțulia ‘Alcohol and the writer’ a lui Donald W. Goodwin și-am zis că-i musai să împart cu ceilalți cititori care-și țin cărțile aproape și vinul și mai aproape ce-am aflat despre obiceiurile bețivănești ale lui F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway și John Steinbeck. F.…
Barem murăturile lu’ nea Ursu să le fi mâncat, Cristino!
E mișto când te regăsești într-o carte. Devine puțin ciudat când se regăsește și prietena ta în aceeași carte. Credeai că autorul a scris-o special pentru tine, dar îți dai seama că e normal să se regăsească și ea, doar împărtășiți amândouă aceeași stângăcie socială care caracterizează personajul principal. Așa am pățit cu „Interior zero” al Laviniei Braniște, romanul publicat după două volume de proză scurtă („Cinci minute pe zi”, pe care l-am citit ca pe Biblie pentru că mi-a fost recomandat de redactorul-șef al primei reviste care mi-a publicat o povestire, și „Escapada”, care e pe lista cărților de marți seara, când mă apucă spumele pe oamenii din jur…
Șocant! O ciufută a descoperit o oglindă fermecată într-o librărie!
În lumina ultimelor mele manifestări, am ajuns la concluzia că sunt o pisică neagră, ciufută și sătulă de toți umanii. Îi ignor cu determinare, iar dacă insistă cu pis-pis-ul la mine, îi stuchesc (imaginar, deocamdată) și mă întorc înjurând cu spatele. Din când în când mă prefac drăguță ca să primesc conservă. Pardon, brânză, vinete, roșii, cartofi și ce mai mănânc eu de obicei. Drăguță ca Sylvester: Știi zilele alea în care parcă-ți pute totul și-ți vine să iei la bătaie pe toată lumea? În astfel de momente singura soluție este să merg prin librării și să-mi iau niște cărți, apoi să mă duc acasă, să-mi fac un fort dintr-un…
Sandibel contra James Bond
În weekend am stat cu mâțele alor mei, la curte. Ne-am jucat de-a chelnerița și clienții care plescăie zgomotos, strâmbă din nas în fața farfuriei și-n loc de bacșiș lasă smocuri de blană în castronelul cu apă. A fost frumos. Motanul Aurelian m-a ignorat plimbându-și fizicul murdar prin curte ca un boss care nu are vreme de socializat cu umanii provizorii, Toma aka Mordor cel borțos m-a păcălit și a intrat sub pat, unde a stat cât a avut chef pentru că cine-a mai pomenit să dea explicații chelneriței, Baba e surdă așa că oricum nu prea socializăm, Bubu s-a uitat de câteva ori la mine, dar pentru că nu…
Classy introvert – Wacky writer – Eager reader
