Un fragment din cartea Vrum-Vrum în revista Timpul

Dacă aș fi ales ca mijloc de transport, în locul motocicletei decupate din hîrtie, un cal, cartea absurdă și nesimțit de discordiană cu care am debutat în 2015 s-ar fi numit „Tîgîdîm-tîgîdîm”. Și-ar fi dat cam aiurea în numărul special al revistei TIMPUL. Dar așa e numai bine. Citeșt fragmentul din Vrum-Vrum care și-a făcut loc cu cornițele în revista Timpul.

Ravagiile lui Vrum-Vrum prin lume
Vrum-Vrum/ noiembrie 25, 2015

O să dea și-n gropi, o să facă opturi, o să frîneze brusc și-o să rămînă înțepenit pe undeva. C-așa e Vrumul, călătoreț de fel, cu riscurile  și zdruncinăturile aferente. Hai să vedem pe unde s-a plimbat pramatia (click pe poze). 🙂 La începutul începuturilor, când Vrum-vrum încă avea scutece, pe Blogul unei cititoare de cursă lungă a apărut un:   Puțin mai încolo, cînd abia îl scosesem pe Vrum în lume, Alexandra-Georgiana Andrei m-a prins la înghesuială, ea era în colanți din piele, eu în rochiță scurtă, vă dați seama că m-a tot întrebat și eu i-am tot răspuns, pînă am pus-o de-un text-interviu, un despre-vrum-vrum, un că-de-n-ar-fi-nu-s-ar-povesti. Carevasăzică, ăsta e, are și puțin bedeseme, niște discordianism și oleacă de absurd:     Apoi, un interviu mititel:                 Culmea, a apărut o bucată de Vrum și-n revista Timpul. Ce bine că n-am ales ca mijloc de transport un cal în locul unei motociclete decupate, pentru că atunci romanul s-ar fi numit “Tîgîdîm-Tîgîdîm” și-ar fi arătat ca dracu’ în revista asta serioasă și demnă:                                         La…

Ce frumos l-am scos în lume pe Vrum-vrum!
Vrum-Vrum/ noiembrie 23, 2015

Neața bre, Ieri și-a turat Vrum-vrum motorașul așa de tare încît era să ia pe sus toți oamenii faini care au venit la Gaudeamus, la evenimentul de lansare și la partea amuzantă în care am semnat și ștampilat cărțile, ca să mă ajute să-l scot în lume. Încă sunt puțin tulburată din cauza supradozei de prieteni direct în venă. Știți ce-ați făcut, de fapt? M-ați îmbătat cu o încredere imposibil de căpătat altfel în mult prea prețuita mea singurătate. Și să fie clar, nu mă refer la sticluța de Mountain Dew, prezentă alături de mine pe tot parcursul evenimentlui și încărcată cu un sec alb de Cotnari fără de care n-aș fi scos nici două vorbe. Ci la voi, toți cei care ați venit. Habar nu am cum se face un text pentru ziua de după lansare. Dar ăsta e un text simplu pentru ziua de după lansarea unei cărți care mi-a adunat grămăjoare de iubire-n jur, glume și miștocăreli, îmbrățișări și pupături. Ați venit de peste tot, din liceu, de la uzină, dintre cititorii blogului, dintre prietenii  prietenilor, din familie, ați venit cu flori și cu vin, bre, mi-ați adus de băut, băi ce oameni de treabă, toată treaba…

Despre Vrum-Vrum
Cărți cu pisici bizare , Vrum-Vrum/ octombrie 5, 2015

Câteva lucruri despre Vrum-vrum, romanul discordian, nesimțit de absurd, cu care am debutat în 2015: Poeteski și-a pierdut inspirația și cere ajutor Clarei B., posesoare a unor superputeri utile uneori, alteori nu. Clara B., căreia populația din restaurantul „Piua!” i se adresează cu apelativul „Cea Mai Bună”, iar apropiații îi spun simplu, „Bună”, poate folosi, de exemplu, fără jenă, orice sistem de credințe i se pare potrivit la un moment dat. Cei doi, însoțiți de consiliera felină rârâită Eris Discordia, vor pleca pe o motocicletă decupată din hârtie spre Hollywood, în căutarea muzei dubioase. Uite-așa: vrum-vrum. Cumpără Vrum-Vrum, roman discordian câștigător al Concursului de Debut „Adenium START”, ediția a treia, secțiunea Proză.      

Cum s-a născut Vrum-vrum
Vrum-Vrum/ octombrie 5, 2015

După ce l-am terminat pe ‪‎Vrum-vrum‬ și l-am plimbat puțin pe la mall, ne-am despărțit la Poștă. Eu am lăcrimat puțin (că-s băbăloaică), el mi s-a lipit de degete ca să nu-l pun în cutia poștală, dar m-am scuturat și i-am zis „Asfalt uscat, Vrum-vrum!” Apoi m-am dus acasă și am povestit pentru Hyperliteratura cum m-am chinuit să scriu un roman cu picioarele. Strânse sub mine.