Cum să desenezi urât. Partea 1 – Primii Zaurei

noiembrie 6, 2017

Când aveam vreo 7-8 ani eram gata să sar la gâtul Alexandrei, colega care le știa pe toate, pentru că s-a uitat la desenul meu (intitulat Primăvara) și a râs. Cică Primăvara nu are flori în locul ochilor, ce prostie. Mi-au zbârnâit urechile de supărare. Desenasem o duduie serafică folosind toate culorile din cutia de acuarele și-i făcusem flori peste tot, în păr, pe rochie, în mâini și în locul ochilor. Nu cred că mă înghiontise pe mine creativitatea prea mult, cel mai probabil ochii îmi ieșeau strâmbi, așa că improvizam ori de câte ori puteam. Cealaltă dezamăgire de la ora de desen a venit când învățătoarea mi-a pus nota 9 pentru că dădusem cu ojă multicoloră pe unghiile elefantului, și de-atunci am zis că gata, renunț la cariera de pictoriță și mă apuc de poezie.

A urmat o perioadă foarte dubioasă, dar nu vreau să vorbesc acum despre aventurile mele în căutarea rimelor perfecte, ci despre faptul că mi s-a năzărit acum câteva zile să îmi fac singură ilustrațiile pentru ediția în engleză a lui Zaurel, motanul-dragon, face aventură (adică The incredible adventures of Zmittens, the dragon-cat). La o adică, de ce nu? Talent am cât o unghie ruptă și dacă tot mă ocup de traducere, măcar să știu că sunt singura responsabilă pentru un eșec glorios. Așa că m-am dus într-o seară în Cora, mi-am luat creioane colorate și un caiet cu foi veline, apoi m-am uitat la niște filmulețe care-mi explicau cum să desenez pisici și-am început să mâzgălesc niște creaturi schimonosite cu labe țepene, mustăți suspecte și cozi rupte. Mi-am dat seama după câteva zile că mă chinui să colorez ca fraiera, pentru că e mult mai ușor să o fac în Photoshop. Și nu doar coloratul, ci și multe alte chestii pe care nu aș fi capabilă să le fac nici într-o mie de ani. Cum ar fi să desenez o coadă decentă, în formă de S.

Ei, și pentru că mă distrează foarte tare Zaurelul în toate formele lui și nu mă deranjează să mă fac de râs în diverse moduri (nu ies din casă cu părul nespălat, dar expun virtual fără jenă niște desene de care colega mea Alexandra ar râde și cu poponeața), m-am gândit să vă arăt și vouă ce-nseamnă să uiți că există Nu pot, E prea stupid și N-o să reușesc niciodată. Nu zic că toate astea nu există, oho, există, își umflă mușchii acolo în viitor și abia așteaptă să mă bată pe umăr rânjind victorioase, dar în definitiv mă apropii de o vârstă aproape onorabilă și îmi permit să fac pe uituca atunci când îmi convine.

Carevasăzică, am început cu niște Zaurei stâlciți, cu un fel de țâțe albastre pe gât (de fapt sunt papioane), care par surprinși în toiul unui curs de cha-cha-cha.

 

Zaurei

 

Din fericire, am renunțat repede la papion și am încercat un Zaurel mai demn, chiar dacă n-are coadă. Lăbuța stângă îi iese din stomac, dar i-am făcut un breton cool ca să-l echilibrez.

 

Zaurei

 

După creatura sinistră am decis să simplific totul, așa că am desenat la repezeală un Zaurel triunghiular și supărat, cu smoc în creștet și niște elegante ciufuri laterale.

 

zaurei

 

Apoi am făcut un Zaurel rapper, extrem de dubios, cu lanț la gât, care ținea morțiș să-mi vândă iarba mâței. Nu vă agitați, am spus Nu! drogurilor și m-am culcat destul de mulțumită de realizările mele.

 

zaurei

 

N-o să mă ascund după deget, adevărul e că treaba asta cu mâzgălitul este tare amuzantă și mă bucur că o pot face motivând că de fapt muncesc de mă spetesc. Un alt avantaj este că l-am descoperit pe Christopher Hart, un nene ilustrator tare simpatic care explică frumos cum să desenezi, chiar dacă eu mă uit ca mâța-n calendar și când pun creionul pe hârtie tot o pisică slută-mi iese.

Ei, acum o să mă duc la treburile mele, că Zaureii nu se desenează singuri și nici povestea nu se fandosește cu accent englezesc fără să mă lupt cu trei dicționare și word panda în același timp. Vă sfătuiesc să nu vă uitați prea mult la urâții de mai sus că după aia visați urât și n-am ce să vă fac.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *