Meniu Închide

De ce să fii fericită când poți fi normală – Jeanette Winterson

Săptămâna trecută m-am amorezat de două lesbiene foarte mișto și foarte artiste. Pe una o știu din Orange Is The New Black, unde i se zice Daddy, dar pe ea o cheamă de fapt Vicci Martinez și e o ghindoacă sexy cu o tonă de big dick energy, și pe cealaltă, Jeanette Winterson pe numele ei, o știu dintr-o enciclopedie a literaturii erotice, unde și-a făcut loc datorită cărților ei semi-autobiografice despre o adolescentă adoptată, lesbiană, crescută în sânul bisericii.

de ce să fii fericită când poți fi normală
Ea e Vicci Martinez

Jeanette Winterson scrie funny și dureros

Când am citit „De ce să fii fericită când poți fi normală?” -în metrou- am avut mare grijă să nu las coperta la vedere, ca să nu creadă vreun terchea-berchea că vreau să învăț să fiu ca toată lumea. Sau că-s masochistă și citesc cărți de self-unhelp.

 

de ce să fii fericită

Mi-a plăcut stilul Janetei, deștept și relaxat, cu sertărașe în care găsești mici secrete și povești cu A fost odată.

Cartea despre care aberez acum a fost publicată în 2011, mult după opera de debut a autoarei, „Portocalele nu sunt singurele fructe”(1985), și chiar dacă reia câteva fragmente și idei care se regăsesc și în scrierea din tinerețe, mie mi se pare că este mult mai puternică. Și mult mai tristă. Din partea a doua a cărții răzbate o durere pe care unii o înțeleg cu ușurință și care pentru alții e doar o văicăreală, dar na, nu toată lumea poate și trebuie să priceapă efortul altora de a face pace cu ei înșiși și cu torționarii lor.

O să afli din cartea asta cum e să fii adoptat de o femeie care pune un dumnezeu imaginar mai presus de un copil, și n-o să-ți placă. O să te enerveze doamna Winterson (mama), creatura dominatoare, nefericită și absurdă, care nu se mulțumește să pună întrebări stupide de genul „de ce să fii fericită când poți fi normală?”, ci își dă fiica de 16 ani afară din casă pentru că se amorezase de o altă fată, și o să te zgârii pe ochi când o să afli că nu o lăsa pe Jeanette să citească.

„Problema cu o carte e că nu afli ce-i în ea decât atunci când e prea târziu.”

De ce să fii fericită… pare să dezgroape mai multă amărăciune decât Portocalele…, în care Jeanette Winterson i-a conturat mamei sale adoptive un portret nițel mai blând (e drept că nu lipsit de ridicolul și ipocrizia care caracterizează în general fanaticii religioși). Mă gândesc că atunci, la 26 de ani câți avea la debut, n-a vrut să arate lumii exact cât de mult a suferit. Dar când a scris De ce să fii fericită…, la trei ani după încercarea de suicid din 2008, nu mai era loc de bravadă. Trebuia să ne spună cum a luat-o pe Jeanette cea rănită, cea atât de distrusă încât credea că doar moartea îi poate aduce pace, și cum a făcut-o om din nou.

„Este cea mai periculoasă muncă pe care o poți face. E ca și cum ai dezamorsa o bombă, însă bomba ești chiar tu. Asta e problema – chestia aia îngrozitoare ești tu. Așa cum e, trunchiată și trăind pizmașă în fundul grădinii tale, e sânge din sângele tău și mănâncă tot ceea ce mănânci și tu. Dacă atingi un fir greșit, ești înghițit și tu de abis, odată cu creatura.”

O să mai afli din cartea asta și că unii oameni citesc literatură în ordine alfabetică. Jeanette a făcut asta, a citit literatura engleză de la A la… N, deși intenția ei era să citească toată literatura engleză, în proză, de la A la Z din biblioteca publică din Accrington. Numai că Nabokov i-a deturnat planul cu Lolita lui care i-a zgândărit feminismul incipient și, după o discuție cu șefa catedrei de literatură, a decis să nu mai citească proză în ordine alfabetică.

Din când în când, Jeanette glumește.  După ce apocaliptica de maică-sa îi zice amenințător să nu lase pe nimeni s-o atingă acolo, jos, ea se gândește că „acolo, jos” trebuie să fie genunchii. Când i se interzice să le mai viziteze pe cele două doamne de la magazinul de dulciuri pentru că „se nărăvesc în pasiuni nefirești”, ea se gândește că pun chimicale în dulciuri.

Chestia asta îmi amintește o fază de când eram mică și aflasem din niște benzi desenate ce înseamnă să parezi un atac cu sabia. Eram cu ai mei în holul blocului și, așteptând să descuie tata ușa, am început s-o atac pe mama. Ha! în stânga, ha! în dreapta, în timp ce biata mama făcea și ea ce putea, tot încerca să-mi dea una peste scăfârlie. „Te-am parat!”, am strigat victorioasă evitând o scatoalcă, la care maică-mea a zis șocată: „Nu ți-e rușine?!”

Nici până-n ziua de azi n-am înțeles de ce trebuia să-mi fie rușine.

Nu o să afli din cartea asta detalii obscene despre cum fac dragoste lesbienele, dar dacă vrei să o vezi pe Vicci Martinez, cealaltă gagică pe care mi s-a pus pata, pupându-se cu o duduie, poți să te uiți la OITNB, că a apărut sezon nou pe Netflix.

Și cam gata, atât am avut de zis. Sunt fan Janeta și-o s-o citesc cu drag în viitor, aviz amatorilor care vor să-mi ofere cadouri literare. Ah, era să uit.

Știu de unde poți citi gratis cărțile Janetei Winterson!

Citește aici versiunea în engleză a cărții „De ce să fii fericită când poți fi normală” 

Descarcă gratuit de aici „Portocalele nu sunt singurele fructe”

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.