Haine asortate cu cartea pe care-o citești? Ultimul bâzdâc pentru cititori fancy-schmancy

aprilie 16, 2018

Sigur ți s-a întâmplat și ție. Mergi relativ liniștit cu metroul, citești încercând să ignori cotul străin dintre coaste și damful de ceapă pe care un nene cu șapcă și sacoșă îl împrăștie filotim cu cei din jur, când, deodată, îți dai seama că ceva e foarte, foarte greșit.

Ceva e ca nuca-n perete. Ceva nu se potrivește.

Să ai haine asortate cu cartea pe care-o citești e mai important decât crezi. Sau poate că nu. Oricum, e un capriciu simpatic

haine asortate cu carteaÎncepi să clipești des, să-ți schimbi greutatea de pe un picior pe altul și să-ți privești discret reflexia din geam. N-ai mai uitat să-ți schimbi blugii murdari de ketchup, te-ai încălțat cu pantofi din aceeași familie, ba chiar te-ai și pieptănat cu cărare.

Cu toate astea, arăți de parcă te-ar fi îmbrăcat o comisie formată din mamaie, strămamaie și-o mătușă expertă în apret, pentru că nu te-ai gândit nici măcar o secundă că romanul SF pe care-l gâdili pe cotor nu se potrivește neam cu bluzica din dantelă albă care te strânge nițel la subțiori.

Mie mi s-a întâmplat, de exemplu, chiar vinerea trecută, să strâng nemulțumită din buze când mi-am dat seama că citeam în public un roman ușurel de David Lodge în timp ce purtam tricoul meu cu Slayer. Lodge și umorul lui britanic s-ar fi potrivit mai degrabă unei fuste din tweed purtată cu un tricou alb, lejer, și o jachetă biker.

Nu că aș purta vreodată un tricou alb, să fim serioși. Garderoba mea e formată din toate bluzele și tricourile negre pe care m-am îndurat să cheltui din banii destinați achiziției obsesive de cărți, și-n plus, detest să mă-mbrac după vreo regulă de stil.

Nu văd nicio problemă în a purta blugi la o nuntă, dar cineva care citește „Stăpânul inelelor” în parc, pe o bancă, purtând un trening roz, aduce o insultă gravă literaturii și ar trebui să stea câteva ore la colț, pe coji de ouă, fără nimic de citit, drept pedeapsă.

Unii au ales să-și asorteze outfitul cu coperta și rezultatul  e foarte drăguț, nu zic… dar eu vorbesc de o potrivire mai subtilă. Cititorul și cartea trebuie să fie într-o armonie perfectă, să se uite lumea la ei și să spună „Vai, această imagine mă unge pe suflet!” sau „Hei! De unde ai luat cartea aia care-ți conturează mintea atât de frumos?”

Chiar dacă ai biblioteca mai mare decât garderoba, tot îți poți asorta hainele la cartea pe care-o citești. Niciodată n-o să se întâmple invers, bineînțeles, adică niciodată n-o să-ți pui în rucsac sau geantă o carte aleasă în funcție de ținută. Ar fi ca și cum o fashionista și-ar alege rochia în funcție de curea.

Cititorul fancy-schmancy știe să se descurce cu câteva piese vestimentare de bază pe care să le asorteze cărților în funcție de gen literar, autor sau personajul principal, în așa fel încât contopirea să fie perfectă și nimeni să nu știe exact unde se termină omul și unde începe cartea. Sau, în fine, măcar să arate drăguț împreună și ceilalți cititori fancy-schmancy cu care se întâlnește ca să facă schimb de cărți, să zică ‘Yeah, I see what you did there, really cool, dude, really cool!’

Cum îți asortezi ținuta la cartea pe care-o citești, în funcție de autor

Dacă autorul îți e contemporan sau suficient de celebru ca să știi despre el mai mult decât faptul că are mustață (sau despre ea mai mult decât faptul că poartă coc) atunci poți adopta în ținuta ta ceva din stilul scriitorului.

De exemplu, dacă citești o carte de Neil Gaiman, poți purta blugi negri, tricou negru și sacou negru, iar outfitul all black se asortează perfect și la Elif Shafak– doar că ar fi drăguț să mai adaugi un pandantiv masiv din argint sau alte bling-bling-uri interesante.

Când citești George R.R. Martin bretelele sunt musai, iar când îți petreci timpul cu o carte de Jhumpa Lahiri, nu uita să-ți arunci neglijent în jurul gâtului o eșarfă în nuanțe de galben muștar și vișiniu, într-un stil cât mai indian.

La urma urmei, sunt pline scenele din toată lumea de tineri mai mult sau mai puțin talentați care sunt văzuți drept fashion icons doar pentru că fac niște playback și știu să se drogheze (eu nu știu, probabil că dacă mi-ar oferi cineva cocaină aș refuza fix din motivul ăsta), așa că de ce nu am studia mai atent scriitorii și din perspectiva alegerilor vestimentare?

haine asortate cu carteaO carte foarte interesantă în acest sens este ‘Legendary authors and the clothes they wore‘, în care autoarea Terry Newman pornește de la premisa că viziunea vestimentară a scriitorilor este strâns legată de strategiile lor narative. Volumul cotrobăie prin garderobele a 50 de scriitori faimoși, printre care Simone de Beauvoir, Samuel Beckett, John Updike sau Oscar Wilde, însă nu e de găsit prin librăriile românești.

Din fericire, Book Depository are cartea Legendary authors and the clothes they wore și, ghici ce?! Livrează gratuit în România!

 

Cum îți potrivești hainele cu cartea, în funcție de personajul principal

Ca să-i reușească șmecheria de a asorta ținuta la personajul principal, cititorul fancy-schmancy va trebui ori să facă puțin research înainte de lectură, ori să încerce să le potrivească după ce trece de jumătatea cărții, ori să se afle la a țâșpea recitire.

Evident, dacă e vorba de o recitire, se știe că cititorul va tinde să-și imite personajul preferat și în viața de zi cu zi. Fanele lui Holly Golightly vor purta o little black dress încercând să manevreze delicat un portțigaret din chihlimbar, iar iubitorii lui Hank Chinaski nu se vor jena să-și bage tricoul în pantaloni și să bea ca porcii. Asta ca să nu mai pomenesc de Lolitele de pretutindeni, care-și vor despica grabnic părul în două codițe și vor suge cu pasiune acadele.

Așa nu-uri pentru când vrei să-ți asortezi hainele cu cartea din brațe

  • Cum ziceam și mai sus, e jignitor să porți trening când citești SF. De fapt, dacă nu citești biografia vreunui atlet celebru sau nu faci vreo activitate fizică, nici n-ar trebui să ieși din casă îmbrăcat în trening, că nu ești cocalar și nici divă care știe de pe youtube că pantalonii sport cu trei dungi laterale se poartă cu pantofi cu toc.

 

  • Tricourile de roacker sunt destul de pretențioase și sunt excluse din outfit când citești chicklit sau vreo carte young adult dacă ai peste 16 ani. Se potrivesc însă perfect volumelor de poezie, tratatelor de filosofie și romanelor fantasy.

 

  • Cămășile cu pătrățele mici n-ar trebui purtate niciodată, dar dacă ți-s ție foarte dragi, evită combinațiile cu romane psihologice. S-ar putea să te ia careva la ochi drept potențial pericol social. Dacă pasiunea ta e să ocolești marile capodopere ale literaturii în favoarea manualelor self help, atunci n-ai decât să porți două! cămăși cu pătrățele mici, una peste alta.

 

  • Niciodată să nu porți cămăși cu pătrate mari când citești ’50 Shades of Grey’, pentru că toată lumea o să creadă că, după ce ai un stil vestimentar discutabil, mai și citești numai porcării.

 

  • Tricourile polo alături de niște romane polițiste lasă impresia că ai primit cartea rest, în gară, când ți-ai luat două integrame mai simple, iar un compleu lălâu alături de o bucată de literatură erotică e aproape la fel de vulgar ca maioul alb murdar al lui nea Costel care se uită la poze cu femei goale în sufragerie.

 

  • Să nu care cumva să citești vreo carte serioasă de ocultism purtând rochițe vaporoase cu floricele, mai ales dacă ești bărbat. Odată ce-ai pus mâna pe un grimoire, trebuie să încerci niște bluzițe negre cu volănașe ample în stil victorian, o rochie goth sau, dacă ești mascul, un tricou negru și o amuletă cu semnificație cât mai obscură, și ar trebui să fie suficient.

În concluzie…

… toată chestia asta cu asortatul ar trebui să te facă să rezonezi mai bine cu cartea și să te încadrezi în peisaj când intri  în poveste, când te îndrăgostești de vreun personaj sau îți imaginezi că tu ești protagonistul. Odată ce îți dai seama că poți să te îmbraci mișto fără să copiezi niște divuțe de pe Instagram, o să vezi că alesul hainelor în funcție de carte te obligă la un exercițiu de imaginație foarte plăcut, cu un rezultat -poate nu mereu, dar suficient de des – cât se poate de agreabil. Mai ales că nu vorbesc de fapt de ținute formale, că doar nu te duci la nu-ș ce party simandicos ca să citești.

În plus, e un ice breaker excelent pentru introvertiți. Închipuie-ți că ieși la cafea cu niște unii pe care nu-i cunoști decât de vreo patru ani, și unul din ei zice Băi, ce-mi place mantia ta vișină putredă!

Evident, tu poți să zici, Da? Mulțumesc! Tocmai recitesc seria cu vampiri a lui Anne Rice!, și după aia să-i faci o mega bucurie și să-i povestești toate cele țâșpe volume. 

 

 

 

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *