Jurnelul lui Michonne – 45 decembrilie

Dragă jurnel,

Azi a fost o zi bună. M-am bătut cu umana pe o foaie de varză și bineînțeles că am câștigat. I-am furat-o fix din farfurie și-am fugit cu verzitura prin toată casa. După aia m-am băgat sub canapea și am chemat-o pe lungană să ne jucăm. Am observat că mă ascultă de fiecare dată și vine la mine ori de câte ori miaun. Câteodată mă iau de ea, îi zic Băi lungano! și ea tot vine să verifice dacă mi-e foame sau dacă am chef de joacă. Sub canapea ne jucăm foarte frumos, eu stau la pândă și ea strecoară laba, cu greu, că are niște labe mari de tot și foarte rășchirate. Eu o mușc și ea țipă. Cred că se distrează foarte mult cu mine, pentru că sunt foarte șimpatică. Plus că am o grămadă de talente. De exemplu, sunt o gimnastică excelentă. Exersez în fiecare zi la sârmele paralele din balcon și în pomul plin cu șoricei din sufragerie.

Am învățat-o pe umană un joc tare frumos. Eu mă urc în pom și răpun cinci sau șase șoricei din ăia colorați și după aia o rup la fugă. Umana vine repede, pune la loc șoriceii și zice Michonne, îți pap codița! Ăsta e semnalul. Eu bag viteză și dărâm alți cinci sau șase șoricei. Facem așa până când începe fomica și trebuie să o las pe umană să se joace singură.

Nu pot să stau chiar mereu după ea, că am și eu treburile mele. D-aia încerc să-i explic umanei că trebuie să se trezească devreme, pe la șapse, șapse juma’ ca să ne putem juca liniștite până când îmi vin mie fomica și somnicul. Tot eu o ajut să se trezească. Câteodată îi aduc un șoricel din ăla care face cling-cling lângă ureche, alteori o mușc de bărbie sau de nas. Imediat sare din pat, se vede că abia așteaptă să se zbenguie. Mai întâi mergem la bucătărie ca să-mi desfacă pliculețul sau să mai pună bobițe proaspete în castronel. După aia o chem să vadă cum se face căcuță. Tot mă chinui s-o învăț că trebuie să facă în nisip, dar nu pricepe. Sinceră să fiu, nu știu unde face ea căcuță. Mă rog. Am mai încercat s-o învăț să se spele, uite, i-am zis, lingi labele alea rășchirate și după aia dai pe față. Degeaba. O mai spăl eu din când în când pe ochi și pe nas. Nu mă lasă să-i spăl și blănița din nas, că aș face-o și p-asta. Să nu zică după aia că nu am grijă de ea.

Nu-i ușor să ai umani, dragă jurnelule. Am uitat să-ți zic, pe lângă umana asta, mai e unul în casă. Unul mare de tot. Ăsta e șoferul meu. Când n-am chef să mă deplasez, mă urc pe umărul lui și mă duce pe unde-i zic. Traseul meu preferat e pe uși, că pot să gimnastichez pe ele ca să mă mențin în formă.

Gata, nu mai vreau să scriu. Mă duc să sug păturica și să fac niște biscuiți până adorm. Să aibă umana ce să mănânce până mă trezesc, că altfel, cine știe. Te pomenești că nebuna îmi papă codița!