Ți-ar plăcea să locuiești într-o lume plină cu pisici colorate, înțolite cu veșminte elegante, care cântă, joacă golf și tricotează? Ce-ntrebări pun și eu… Bineînțeles că da. Te-ai muta acolo imediat și te-ai face stilist de codițe sau uman de mingi, nu contează, orice numai să poți sta cu mâțele la taclale cât e ziua de lungă.
Ei bine, lumea asta bizară chiar există. A creat-o din nimic un artist englez excentric și timid, pe nume Louis Wain. Povestea vieții și operei lui este cu adevărat extraordinară, așa că te invit să-l cunoști mai bine în rândurile de mai jos.
Cum a început Louis Wain să deseneze pisici
Louis Wain s-a născut în 1860, într-o familie cu o mamă și un tată. În anii următori, în familie aveau să se petreacă diverse mișcări de trupe: au venit din neant cinci surori și tot în neant a plecat tatăl, când Louis avea 20 de ani. Trebuia să-și întrețină mama și surorile, așa că mai întâi a predat la West London School of Art, apoi a început să facă ilustrații și a devenit freelancer.
La 23 de ani s-a îndrăgostit de Emily, guvernanta uneia dintre surori și s-a căsătorit. Curând, Emily s-a îmbolnăvit (cancer la sân), iar Louis, ca să-și mai înveselească soția, a început să-l deseneze pe Peter, motănelul pe care-l adoptaseră după ce mieunase la ușa lor într-o noapte ploioasă (sau care le fusese oferit ca dar de nuntă de surorile Wain, într-o altă versiune). Prima ilustrație cu pisici pe care a publicat-o (se întâmpla în 1886) înfățișa 150 de versiuni ale lui Peter, făcând tot felul de chestii nepisicești (de exemplu, țineau discursuri și trimiteau invitații). Mâțele nu erau încă pe deplin antropomorfizate, așa cum aveau să devină ulterior, dar acesta a fost momentul care a aprins scânteia creatoare a lumii despre care îți spuneam.
E-o lume minunată în care vei găsi numai pisici
Din nefericire, Louis nu s-a putut bucura de aprecierea care începuse să i se arate (The Illustrated London News îl angajase pentru și mai multe ilustrații bazate pe micul Peter). Emily a murit în scurt timp și tragedia i-a lăsat urme adânci în suflet.
A început să deseneze multe, foarte multe pisici sofisticate, care zâmbeau larg, făceau șmecherește cu ochiul, beau ceai, fumau și mergeau la operă. Desenele sale au devenit cunoscute în toată Anglia și-n fiecare casă puteai găsi cel puțin o pisică marca Louis Wain. La începutul secolului XX a produs anual aproximativ 600 de desene cu pisici, iar în toată cariera a ilustrat peste 200 de cărți și anuare.
Louis a fost ales președinte al Clubului Național al Pisicilor și a activat în alte câteva organizații dedicate protecției felinelor. Faima sa a trecut de partea cealaltă a oceanului și, pentru o vreme, și-a mutat pisicile în Statele Unite ale Americii. Popularitatea sa era uriașă, dar nu se poate spune același lucru și despre averea adunată. S-a întors în Anglia fără nicio lețcaie.
Louis Wain, 1906 Sursa: wikiart.org
Sursa: wikiart.org
Declinul
Naiv și ușor de exploatat, Louis Wain a trăit modest toată viața. Nu cerea drepturi de autor și se lăsa atras în tot felul de scheme financiare. Anul 1924 l-a găsit sărac, deprimat, anxios și chiar violent.
A fost internat (pare-se, chiar de surorile sale, pe care începuse să le sperie) în pavilionul pentru persoane lipsite de mijloace materiale din spitalul de boli mintale Springfield, fiind mai întâi diagnosticat cu demență, apoi cu schizofrenie. Abia după un an s-a aflat că faimosul artist Louis Wain trăia într-un azil de psihiatrie pentru săraci și s-a pus în mișcare o campanie publică intensă pentru a-i veni în ajutor, promovată masiv de scriitorii H. G. Wells și John Galsworthy și de premierul Marii Britanii, Stanley Baldwin. S-au strâns suficienți bani pentru a-l muta într-un mediu mai… plăcut (?), așa că Louis a fost transferat la Bethlem Royal Hospital (un ospiciu londonez care a inspirat numeroase cărți și filme horror), apoi la Napsbury, o instituție psihiatrică din Hertfordshire.
Pisici zburlite, de-a dreptul psihedelice
În cei cincisprezece ani petrecuți în spitale, pisicile lui Louis au început să-și schimbe înfățișarea. Acum aveau blana zburlită, electrificată, și culori mult mai intense, iar denumirile și comentariile notate de artist pe spatele desenelor au căpătat o aură mistică. La un moment dat, a făcut o schiță alb-negru a spitalului Bethlem, cu o pisică singuratică în prim-plan. „Pisica sunt eu”, i-a explicat Louis unui vizitator căruia i-a dăruit schița.
Sursa: wellcomecollection.org
În ultima parte a vieții, artistul a creat o serie de ilustrații cu pisici psihedelice, apoi doar cu peisaje fantastice, suprarealiste. Opinia generală a psihologilor a fost, pentru o lungă perioadă, aceea că modificările ilustrațiilor lui Louis Wain arătau impactul evoluției schizofreniei asupra stilului artistic, devenit în ultimii ani abstract, caleidoscopic.
Astăzi, părerile sunt mult mai diversificate: unii persistă în ideea originală, justificând-o printr-o serie de imagini din care reiese transformarea treptată a stilului practicat, alții sunt convinși că Louis suferea de fapt de sindrom Asperger, iar o altă facțiune consideră că parazitul Toxoplasma gondii (pe care pisicile purtătoare îl elimină prin fecale) i-a declanșat schizofrenia. Biograful Rodney Dale crede însă că pisicile psihedelice ale lui Louis Wain nu sunt o dovadă a deteriorării sănătății mintale a artistului, ci simple experimente cu tehnici și culori.
Louis Wain a murit în 1939. În 1972, arta sa a revenit în atenția publicului, în cadrul primei expoziții postume. Astăzi, atât desenele lui Louis Wain, cât și pisicile futuriste din ceramică (da, a creat și pisici futuriste, vezi albăstrița de jos) sunt apreciate de colecționarii din toată lumea.
„Pisica îi aparține lui Louis Wain. A inventat un stil pisicesc, o societate pisicească, o întreagă lume a pisicilor. Pisicilor din Anglia care nu arată și nu trăiesc asemenea pisicilor lui Louis Wain le este rușine de ele însele.”
H. G. Wells
