Tehnica periculoasă de scriere

Ți-am povestit în articolul anterior despre freewriting. Înainte de a trece la cea de-a doua tehnică de scris de pe listă, trebuie să te previn: nu este pentru cei slabi de înger. No, sir! Metoda asta îți poate produce tremurici și o pasiune dezlănțuită pentru alcool, așa că gândește-te bine înainte s-o folosești.

Ei, ce zici? Te ține? Apăi, dacă te ține, să-ți zic. Tehnica asta poate fi rezumată astfel: încearcă să scrii BINE din PRIMA.

Exact. Procesul constă într-un singur pas, scrisul propriu-zis, și e destul de curățel, în sensul că nu ești nevoit să consumi mult timp cu corectatul. Să pui cuvintele potrivite pe foaie din prima încercare e o chestie instinctivă, că doar nu ești nebun să scrii o ciornă de 3000 de cuvinte din care știi că o să tai la corectură cel puțin 1000. Totuși, ca să reușești să scrii un text bun din prima, trebuie să-ți fie destul de clar mesajul pe care vrei să-l comunici.

Dacă habar nu ai care e ideea textului, ce mesaj ce vrei să transmiți sau la ce concluzie vrei să ajungi, atunci situația e cam nasoală, dar încă nu-i momentul să intri în panică.

Fă un plan al textului

Poți să faci o schiță a viitorului tău text, un plan mai detaliat sau unul comprimat, în funcție de câte idei, imagini și informații ai în prima fază. Încearcă să „vezi” subtitlurile viitorului articol sau, dacă este vorba despre un roman, încearcă să-ți așezi pe hârtie toate scenele/imaginile/dialogurile pe care le vezi făcând parte din text, apoi aranjează-le într-o ordine.

Dacă nu știi ce vrei să spui și nici nu ai suficient material în minte ca să încropești un plan, abia acum este momentul să intri în panică. Hai că glumesc, nu-i dracu’ așa de negru. Chiar și în situația asta tot poți să mai faci ceva ca să stimulezi nenorocitul ăsta de proces creator.

• Poți aplica procedeul A. E. Housman (poet și savant englez). În ce constă acesta? Simplu. Îți pregătești în minte o idee generală, oricât de vagă, despre ce vrei să scrii, sau doar câteva frânturi de imagini cu care n-ai nicio șansă s-o pui de-un plan ca lumea… și te duci la masă. Bei o bere, bagi un somnic, faci o plimbărică, și după aia te trezești că dragul de subconștient a muncit pe brânci tot timpul ăsta și ți-a făcut tema. Tu nu mai trebuie decât s-o treci pe curat. Teoretic.
• Altă variantă, zice domnul Elbow, ar fi să îți acorzi suficient timp de gândire, adică vreo câteva zile. În câteva zile ai oricum mai multe șanse să-ți dai seama ce vrei să transmiți, dar n-ai mereu atâta timp la dispoziție.
• Sau poți să amâni scrisul efectiv până în ultimul moment, în speranța că atunci când te apuci, în sfârșit, de treabă, o să iei mai repede toate deciziile în jurul cărora, altfel, te-ai fi învârtit la nesfârșit. Știi cum e, ai o grămadă de idei în cap, dar nu știi de unde ar fi mai bine să începi, ce perspectivă să adopți, ce punct de vedere să dezbați și uite că timpul trece și tu nu ești în stare să iei o amărâtă de hotărâre.
• Caută pe cineva cu care să te cerți taman pe subiectul ăla despre care trebuie să scrii. Așa o să-ți mai limpezești gândurile și, bonus, o să ai acces la o perspectivă și niște argumente noi nouțe.
• Identifică audiența și gândește-te ce vrei să-i faci cu cuvintele tale. În felul acesta este posibil să identifici mai repede ce trebuie să spui și cum trebuie să spui.

Care sunt pericolele acestei tehnici de scris?

1. Dacă nu ești în formă, e posibil să-ți ia mult timp să creezi din prima un text adecvat.
2. Dacă ți-ai făcut planul textului și te bucuri că ai de ce să te ții când scrii, ca să nu aluneci, doamne ferește, e posibil ca rezultatul să fie foarte… sec. Ești tentat să alungi orice nouă idee din minte când scrii după un plan, pentru simplul motiv că nu face parte din planul original și nu-ți permiți s-o iei pe arătură, că doar te-ai chinuit la planul ăla! Așa că-ți înfrânezi creativitatea și rău faci.
3. Dacă încerci să scrii bine de prima dată, probabil că scrii cu mare grijă și atenție. Ești cu ochii în patru la fiecare cuvințel și te-mpiedici la fiecare pas, căutând perfecțiunea. Dacă n-o găsești, începi să te rușinezi de cuvintele tale și devii un scriitor timid, care se gândește serios să nu mai scrie niciodată nimic.

Te-am întristat? N-am vrut. Dacă nu-ți place tehnica asta (eu o folosesc deseori pentru textele cu deadline extrem de scurt și nu mă dezamăgește, atâta vreme cât știu ce vreau să spun; altfel, m-am dat dracu’), șezi blând. În articolul următor o să-ți povestesc despre tehnica scrierii dirijate.