Cărți, pisici și aventuri
Îmi țâțâia curul după o carte pe care s-o citesc pe nerăsuflate, între două perne și două zile de muncă. Eram hămesită, cum ar veni, după lumea altuia, că lumea mea mă calcă pe nervi câteodată. Așa că, atunci când am văzut că au băgat cărți la megaimaj, m-au luat toate transpirațiile. S-a dus naibii salariul meu, m-am gândit blestemând și în același timp mulțumind zeilor că nu mai trebuie nici să mă abat de la drumul meu spre casă at...
Știi cum e. E ca dracu. Dacă iei brad adevărat, în două săptămîni moare, că era viu înainte să fie tăiat și de obicei dacă ești viu și te taie cineva cu drujba, mori. Dacă iei brad din plastic, din ăla inventat de-o companie de făcut perii de veceu, e nasol că poluează cât o mașină. Așa că Zaurelul și cu mine ne-am gîndit în felul următor, domnule, dacă tot ții morțiș să pui zorzoane pe ceva anul ăsta, uite, motanul-dragon îți stă la...
Imediat ce mi-a trecut mahmureala din uichend, am revenit la programul meu de supereroină, cu trezit la cinci și alea alea, printre care se află și desenatul urât. Pentru că în ghidușia cu Zaurel (am decis că până la urmă nu-i carte pentru copii, ci ghidușie cu pisici și cuvinte) fetița Maia descoperă Raznastanul și nebunia de-acolo, a trebuit s-o desenez. Nu-mi prea place să desenez fetițe sau oameni, în general, pentru că au degete...
Mi-am descoperit o putere specială anul ăsta și, chiar dacă nu pare cine știe ce, eu mă simt un fel de Wonder Woman with Horrible Eye Bags. Oricât ar fi de șocant pentru putoarea din mine, iată că sunt în stare să mă trezesc în fiecare dimineață la 5 ca să-l prefac pe Zaurel, motanul-dragon, în Zmittens, the dragon-cat, apoi să merg la birou ca să scriu articole despre clădiri interbelice, despre rochii din dantelă și cum să te îmbra...
Duminică dimineață am atacat cu o mișcare de giugitzu un ghemotoc insolent de praf care mă pândea din colțul camerei, mi-am făcut o cafea după rețeta mea specială, adică trei lingurițe vârfuite de cafea Amaroy la un ibric de apă, și-am citit Carpe Jugulum de Terry Pratchett (e cel de-al 23-lea roman din seria Discworld, dar asta nu înseamnă că le-am dat gata pe toate celelalte 22 dinaintea lui, încă). Ei, și ce să vezi. De unde sufer...
Când aveam vreo 7-8 ani eram gata să sar la gâtul Alexandrei, colega care le știa pe toate, pentru că s-a uitat la desenul meu (intitulat Primăvara) și a râs. Cică Primăvara nu are flori în locul ochilor, ce prostie. Mi-au zbârnâit urechile de supărare. Desenasem o duduie serafică folosind toate culorile din cutia de acuarele și-i făcusem flori peste tot, în păr, pe rochie, în mâini și în locul ochilor. Nu cred că mă înghiontise pe m...
În Camera cu Cărți zace cu paginile crăcănate The Gaze a lui Elif Șafak, pe canapea se odihnește Ziua a Opta a lui Thornton Wilder, iar în rucsac i-am îngrămădit pe Cortazar, cu 62. Model de asamblare și pe Murakami (nu Haruki, ci Ryu) cu Hituri celebre din epoca Showa, să se-mprietenească și să fie ciudați împreună. Aranjamentul ăsta funcționează de câteva luni, fără ca cineva să protesteze și să mă ia la rost că ce-tot-fac-de-ce-nu...
Înainte să fie o carte gratuită cu pisici, a fost așa: Pe vremuri, în orașul de partea cealaltă a zidului, Raznastan, soarele era atât de șmecher încât purta ochelari de soare, zeița șefă bea cacao cu lapte în fiecare dimineață împreună cu băiatul care aducea ziarele, iar mâncarea se repezea la gura oamenilor ca disperata. Cu toate acestea, motanii din Raznastan nu erau deloc mai cu moț. Și în niciun caz nu dădeau cu foc. Dăd...
Pentru că Zaurel, motanul cu scăpărici de dragon, vine tare spre noi (auziți un tropăit? al lui e), m-am gândit că trebuie să anunț lumea despre dumnealui. Nu de alta, dar Zaurel e un motan special și câteodată mai dă cu foc. În curând va apărea cartea-ghidușie cu pisici zvânturatice, „Zaurel, motanul dragon, face aventură”, așa că până atunci vă las două chestiuțe: un fragment reprezentativ și un link către pagina de Facebook. ...
În vremurile îndoielnice de demult obișnuiam să mă ajut la nevoie cu micul ritual de purificare cu pentagramă. M-am lăsat de treaba asta numai pentru că mă lua cu pipi când intram în cercul magic. Și nu puteam ieși pur și simplu, trebuia să deschid o ușă imaginară, zvârcolind prin aer un bețișor parfumat, apoi s-o închid. Dura prea mult și arătam ciudat. Nu că m-ar fi văzut cineva, doar zic și eu că-n viață ajungi să faci o grămadă d...
