Puterea Naomi Alderman
Din bibliotecă

„Puterea” lui Naomi Alderman e o carte incomodă

Puterea lui Naomi Alderman nu este o distopie. Lucrurile alea groaznice din carte nu sunt imaginare, ci ori se întâmplă chiar astăzi în diverse zone ale lumii, ori s-au întâmplat cândva în trecut. Doar că nu bărbaților, ci femeilor. Și pentru că suntem atât de obișnuiți să vedem femeile maltratate, fie de soți, fie de religii, fie de legile societății, fie de tradiții, doar atunci când inversăm rolurile ne dăm seama că lucrurile astea nu-s normale.

puterea naomi aldermanNaomi a pus pur și simplu o oglindă în fața societății patriarhale pe care o considerăm, bărbați și femei deopotrivă, firească. Imaginile reflectate nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât realitatea. Sunt doar inversate. În oglindă, femeile dețin puterea. Și nu o gestionează deloc mai bine decât bărbații. Pentru că, dragii moșului, în definitiv, toți suntem de căcat când tragem putere pe nas. Toți ne facem muci, indiferent de sex. Bineînțeles, cu excepțiile alea care fac lumea să fie suportabilă și, uneori, chiar frumoasă.

O să ți se-ntâmple o chestie bizară când o să citești cartea asta. Or să fie momente în care o să se zbârlească pielea pe tine și o să te gândești că femeile alea din carte, care violează bărbați, care pun bărbați să lingă de pe podea vin amestecat cu cioburi, sunt niște brute. Că tradițiile care cer „strunirea” penisurilor bărbaților prin arderea terminațiilor nervoase sunt inumane. Că legile care interzic bărbaților să iasă pe stradă fără permisiunea tutorelui femeie sunt absurde. O să clatini din cap, bombănind: Nu, nu, așa ceva e imposibil într-o societate civilizată.

După aia o să-ți amintești ceva și o să zici: Ah. Da. Uitasem.

Uitaseși că bărbații din lumea reală bat și violează femei. Uitaseși că unele tradiții din lumea reală susțin mutilarea genitală a femeilor. Uitaseși că femeile din Arabia Saudită, până nu cu mult timp în urmă, nu aveau voie să iasă în public fără un tutore bărbat.

Și după ce-ți amintești, o să te enervezi și o să citești mai departe. Și dacă o să ți se pară că unele lucruri sunt prea de tot, că scriitoarea exagerează, să știi că Naomi a zis că a inclus în carte doar evenimente care s-au petrecut și în realitate. Doar că inversate, bineînțeles. Și fără șocuri electrice.

Puterea lui Naomi Alderman e o carte incomodă atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Pentru bărbați, pentru că le arată ce sunt. Pentru femei, pentru că le arată ce pot fi. Pentru toți oamenii, de fapt, pentru că le arată cât de vulnerabili devin taman atunci când sunt puternici.

Dar să-ți mai zic despre Naomi câte ceva. E protejata lui Margaret Atwood, scrie scenarii pentru jocuri pe calculator și aplicații pentru telefoane și a produs o carte Doctor Who, cu care doctor eu nu mă înțeleg deloc, absolut deloc, ceea ce-nseamnă că niciodată n-o să fiu un true geek. Of. Uite cum mă copleșesc regretele.

Naomi a câștigat o grămadă de premii și e o senzație a lumii literare. De parcă nu era de-ajuns, mai prezintă și „Science Stories”, un program despre istoria științei la BBC Radio 4.

Pe lângă Puterea, mai găsești pe Elefant încă trei cărți semnate Naomi Alderman: Disobedience (au făcut și film după cartea asta, că cică e cu lesbiene evreice), Lessons (cu un grup de prieteni de la Oxford și un gay exuberant) și The Liar’s Gospel (despre viața și moartea lui Isus, din perspectivă evreiască).

În concluzie, îmi place de tanti Naomi. O pun pe lista cu scriitoare pe care mă pot baza când nu mai știu ce să citesc. Și încă ceva: acțiunea cărții se petrece, parțial, în Moldova, dar nu pentru că păduri frumoase și alte alea, ci pentru că trafic de persoane și droguri. Aici o să-ntâlnești o versiune feminină a lui Putin, o moldoveancă șmecheră și cam bețivă, care a fost gimnastă în tinerețe. Și cu asta, gata, te-am convins să citești și tu Puterea lui Naomi Alderman.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.