arta gândirii creative despre creativitate
Din bibliotecă

Stimulează-ți creativitatea cu 7 tehnici de gândire creativă de la Rod Judkins

Care-i, de fapt, treaba cu creativitatea? Ce-nseamnă să fii creativ și să gândești creativ?

Înseamnă, oare, să-ți vopsești părul roz, să-ți faci niște tatuaje, să-ți alimentezi fără rețineri viciile, să afișezi nonșalant un aer de „om diferit” și să-ți îmbraci demonii interiori în tot felul de hăinuțe artistice, precum un tablou, o poezie, o poveste, o poză fistichie cu semnificații obscure? Înseamnă să lucrezi în publicitate? Înseamnă să zgândări sau să epatezi prin tot ce spui și tot ce faci? Înseamnă să detești munca de birou și să le plângi de milă contabililor, în timp ce călătorești prin toată lumea ca freelancer?

 

Ce este creativitatea

 

Prietena mea, Eris, mi-a zis acum ceva vreme:

„Eu aș vrea să fiu o persoană creativă, dar mă simt handicapată artistic.”

 

Mi-a mai zis și că, din punctul ei de vedere, creativitatea are ca scop frumosul.

S-a răzgândit între timp și a înțeles că felul original în care își construiește viața și în care abordează obstacolele o face mai creativă decât sunt gagicile a căror imprevizibilitate se datorează, de fapt, doar diverselor dependențe sau tulburări de personalitate. Dar ca Erisa din momentul zero sunt mulți oameni pe lumea asta.

Părerea generală e că a fi creativ înseamnă a fi artist, a avea talent și a crea lucruri frumoase.

Dar creativitatea nu înseamnă musai artă fãcutã cu talent și nu înseamnă musai frumos. Creativitatea înseamnă să găsești soluții, să rezolvi probleme, să depășești obstacole, să profiți de oportunități și să te creezi și recreezi pe tine însuți, așa cum găsești de cuviință. Poți fi o persoanã creativã chiar dacã nu ai vreun talent sau abilitate deosebitã. Gândirea creativă este o unealtă utilă atât artiștilor, cât și oamenilor de știință, economiștilor, publicitarilor, medicilor, deținuților care vor sã evadeze și patronilor de magazine de cârlige de pescuit.

Creativitatea înseamnă, zice Rod Judkins, să-ți creezi un viitor mai bun. Și ghici ce, oricare dintre noi poate gândi creativ. Nu trebuie să faci cursuri pentru asta. Nu trebuie să „ai un dar”, o voce dumnezeiască sau niște mâini îndemânatice ca să dai dovadă de creativitate. Nu, beibi, tot ce trebuie să faci este să fii tu însuți. Unicitatea ta este creativitatea ta.

Bine, bine, recunosc. Trebuie să mai faci și alte chestii. Să muncești mult, să ieși de pe calea bătută de alții înaintea ta, să nu-ți pierzi entuziasmul nici când ți se râde în față de zeci sau chiar de sute de ori, să explorezi neobosit tot ce-ți trezește interesul și tot așa. Nu zic că e ușor să gândești creativ sau că poți deveni peste noapte o persoană creativă, dacă toată viața ai preluat ideile altora și ai preferat să faci lucrurile la fel de fiecare dată, pur și simplu pentru că „așa se face”. Dar poți exersa gândirea creativă.

De ce ai vrea să faci asta?

Pentru că vrei, presupun, să evoluezi. Și eu vreau să evoluez. Când o să fiu bătrână și o să mă duc la piață cu un cărucior cu Machine Head, și o să am coafură mohawk blond (așa mi-am promis, când simt că mi se apropie sfârșitul, să fiu o băbăciune elegantă) vreau să văd un film palpitant când mă uit în urmă, la viața mea. Nu un gif, oricât de funny ar fi. Dacă și tu vrei același lucru, mai puțin partea cu Machine Head și mohawk, o să-ți împărtășesc câteva tehnici de stimulare a gândirii creative, pe care le-am aflat din cartea lui Rod Judkins, un nene considerat a fi un soi de „creativity coach”.

Pe unele abia aștept să le aplic, pe altele le practic de mai mult sau mai puțin timp, iar altele nu mi se potrivesc așa că o să le ignor. Pot să ignor ce vreau, pentru că ideea e să fiu eu însămi, nu Rod Judkins. Trebuie să-ți mai zic și că am adaptat întrucâtva sugestiile de mai jos. Ar fi fost aiurea să redau pur și simplu niște citate dintr-o carte care subliniază importanța de a fi original.

 

Tehnici de stimulare a gândirii creative

 

1. Inventează și reinventează.

Caută constant să descoperi moduri noi de a face aceleași lucruri, chiar și atunci când calea bătută face ciorba bună. Sau treabă bună.

 

2. Nu fi altcineva. Fii tu. 

Acceptă-ți punctele slabe și punctele forte deopotrivă, și accentuează ceea ce te face unic. Dă cu șutul în conformism. Nu fi o copie, fii originalul. Reinterpretează-ți idolii, nu-i imita orbește.

 

3. Contrazice-te. Ceartă-te cu tine. 

Fii, pentru o zi, propriul tău Gică-Contra. Fii George Constanza în acel episod din Seinfeld în care face exact opusul lucrurilor pe care le-ar fi făcut de obicei. Fii cârcotaș și pune-ți obiceiurile la îndoială. De ce ții furculița cu mâna dreaptă? Doar pentru că ești dreptaci? Ține-o cu stânga și vezi ce se întâmplă. De ce bei cafea? Pentru că îți place cafeaua? Bea ceai. Vezi cum te simți după aia. De ce mergi cu metroul unde ai treabă? Pentru că ai abonament? Ia tramvaiul. Vezi ce se întâmplă.

Reconfigurează-ți circuitele mentale. Mintea creativă poate crede în același timp două concepte opuse. Poate susține mai multe perspective simultan. Patrick Rothfuss a descris procesul în „Numele vântului”: Kvothe, eroul romanului, își împărțea mintea în două, în trei sau patru părți, uneori chiar cinci și fiecare parte avea o altă convingere. La Rothfuss, tehnica asta făcea parte dintr-un sistem de magie. La Judkins, este o tehnică de gândire creativă. Același drac.

 

4. Concepe un manifest personal.

Cam ca manifestul dadaist al lui Tristan Tzara, în care spunea sincer:

„Dada nu înseamnă nimic.”

Enumeră acolo principiile după care te ghidezi, dar fii sincer cu tine. Nu-i nevoie să-l postezi pe Facebook după aceea – păstrează-l ca să nu te pierzi pe drum. O să fie legătura dintre tine, cel din trecut, și tine, cel din viitor.

 

5. Redenumește-te.

Tu-ți dai seama că altcineva ți-a ales numele, fără să țină câtuși de puțin cont de personalitatea ta? Tu-ți dai seama că numele de botez nu te reprezintă și este doar o aglomerare de litere care fie li s-a părut cool alor tăi, fie este aceeași aglomerare de litere folosită ca s-o strige pe nașă-ta? Și când îți dai seama de chestia asta, nu te enervezi? Nu-ți vine să-ți spui în fiecare zi altfel, așa cum ai chef la momentul respectiv?

În adolescență ne schimbam mereu numele, gășculița mea de prietene și cu mine. Bine, nu în buletin, dar ne strigam mereu altfel, în funcție de moment sau de personalitatea care părea să predomine atunci. Am fost până acum Metalpuff, Ville (când am fost amorezată de Ville Valo), Cunt (pentru că vorbeam mult despre sex), Eufrosina (una dintre cele trei grații, obvious), Pufulete, Rockozaur, Clara B. (când am scris Vrum-Vrum) și Christine Dildou (când scriu despre jucării sexuale).

 

6. Adună niște obiecte oarecare și joacă-te cu ele.

Ia la întâmplare niște obiecte, de exemplu, o bilă de cauciuc, un cornet de înghețată, o papiotă și o lingură, și așază-le în diverse configurații. Vezi cum se potrivesc. Vezi ce poți să faci cu ele. Poate inventezi un instrument nou ori o operă de artă. Sau inversează procesul. Încearcă să creezi o figurină din diverse lucruri adunate de prin casă. Descoperă cum poți să-i faci genunchi și ochi mobili. Găsește părul potrivit – să fie o bucată de tricou vechi, niște scobitori vopsite cu carioca, niște bucățele de ață sau plastilină?

Eu am început să fac filmulețe stop-motion cu astfel de figurine, și câteodată nu-mi vine să cred ce idei tembele ies din mintea mea. E reconfortant să vezi ce poți crea din cele mai banale lucruri.

 

7. Fii inactiv în mod regulat.

Scriitorul Raymond Chandler avea o tehnică super smart. În fiecare zi își rezerva patru ore în care să nu facă nimic. Regulile erau simple: în orele alea nu era obligat să scrie, dar în același timp nu avea voie să citească, să se uite la televizor, să gătească, să dea cu aspiratorul, să bea sau să se plimbe. Așa că stătea ce stătea, se plictisea, inactivitatea îi dădea tot felul de idei și deseori ajungea să scrie cea mai mare parte din cele patru ore.

Dacă îți distragi mereu atenția cu câte ceva, nu-ți mai asculți vocea interioară. Stai mereu cu capul băgat în telefonul ăla prost și te-mbeți cu pozele altora, în loc să auzi ce ai TU de spus. Închide telefonul. Închide cartea. Închide televizorul. Și stai. În curând, o să clocotești de idei și o să-ți miști fundul ca să le pui în aplicare.

 

Astea-s doar câteva metode prin care îți poți stimula și exersa creativitatea. Cartea lui Judkins colcăie de exemple de oameni creativi și este o sursă utilă de inspirație atunci când te simți sterp. O să te facă să te simți bine și o să te încurajeze să creezi: să scrii primul cuvânt din viitorul tău roman, să trasezi prima tușă de pensulă din viitorul tău tablou, să închiriezi spațiul pentru viitorul tău restaurant sau să găsești soluția pentru a-ți scoate firma din rahat.

Cartea „Arta gândirii creative” a apărut la editura Vellant și o poți cumpăra de la Elefant.

Lectură plăcută și spor la creativitate!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.