Ce scuze meschine găsesc ca să nu termin de citit cărțile începute
În Camera cu Cărți zace cu paginile crăcănate The Gaze a lui Elif Șafak, pe canapea se odihnește Ziua a Opta a lui Thornton Wilder, iar în rucsac i-am îngrămădit pe Cortazar, cu 62. Model de asamblare și pe Murakami (nu Haruki, ci Ryu) cu Hituri celebre din epoca Showa, să se-mprietenească și să fie ciudați împreună. Aranjamentul ăsta funcționează de câteva luni, fără ca cineva să protesteze și să mă ia la rost că ce-tot-fac-de-ce-nu-termin-de-citit-cărțile-începute-de-ce-sar-de-la-una-la-alta și, în definitiv, de-ce-sunt-atât-de-neserioasă?! Nici măcar nu pot să vă povestesc chestii despre cele patru cărți începute, pentru că -evident- nu știu ce naiba se întâmplă prin ele. Mă rog, Elif zice ceva de…
Elif Șafak și cele șapte pricini pentru care o îndrăgesc
Prima pricină încă mă încape la fix, deși o am din copilăria petrecută cu spatele lipit de aragaz, citind Povești nemuritoare. Într-o zi, o gașcă de zmei huligani și vrăjitoare obraznice mi-a aruncat în cap un bulgăre de plămadă. Imaginația a început să mi se umfle, ochii mi s-au aprins și mi-au copt pe dinăuntru cea mai bună pîine din care-am gustat vreodată. De-atunci tot înfulec din povești și nu mă satur, noroc că a venit Elif Șafak, și-a suflecat mînecile cămășii de mătase neagră și-a început să-mi frămînte un aluat parcă mai pufos și mai gustos decît cel de dinainte, i-a pus stafide și bucățele de rahat cu lămîie și l-a…
S-ar putea să-ți placă și
„Puterea” lui Naomi Alderman e o carte incomodă
O mulțime de Patti Smith
Cartea lu’ Fredrik Backman, aia cu bunica
