freewriting tehnici de scris
Din bibliotecă,  Tehnici de scris

4 tehnici de scris care te ajută să pui dracului odată cuvintele alea pe hârtie. Tehnica nr. 1 – Freewriting

Să stabilim de la început o chestie: nu voi scrie seria asta de articole folosind vreuna dintre tehnicile cu care te ameninț în titlu, pentru că, de bine, de rău, am și eu o metodă personală care dă oareșce roade și nu-s tocmai dispusă s-o înlocuiesc acum. Nu de alta, dar sunt în premenstrual și am niște nervi pe mine de nu-ți imaginezi. În plus, n-am căldură, sunt la dietă și mi-e părul numai câlți, de n-am reușit să trec peria prin el nici măcar o dată. Ăsta nu-i un moment bun pentru mine ca să testez metode diferite, dar e un moment excelent ca să fac pe deșteapta c-am citit cartea lui Peter Elbow, aia de te-nvață cum să scrii cu forță! Fortza Scrisu’! și mi-am făcut niscai notițe, taman cum îi stă bine cititorului conștiincios.

Dar cine este Peter Elbow?, ai putea întreba tu, cu o sprânceană săltată circumspect, că doar nu ești dispus să accepți sfaturi de la orișicare neica nimeni pe care-l cheamă, în traducere liberă, Petre Cot. Acușica te lămuresc.

freewriting tehnici de scris Peter ElbowPeter Elbow este un profesor bătrânel și emerit al catedrei de engleză de la Universitatea din Amherts, Massachusetts, care a plodit vreo cincisprezece cărți despre ce-nseamnă să scrii și să fii scriitor, și care a coordonat un program de studiu dedicat îmbunătățirii abilităților de scris ale studenților din 1996 până în 2000. Având în vedere că m-am topit de plăcere citindu-i una dintre cărți, Writing With Power: Techniques of Mastering the Writing Process, aș putea spune chiar că tipul știe despre ce vorbește și nu strică să căscăm puțin ochișorii la ce ne-nvață dumnealui, dacă vrem să dobândim niscai writing skills și să nu mai plângem cu lacrimi de crocodil când ne-apucăm de vreun articol, eseu sau, doamne ferește, de vreun roman. (Cum adică doar eu plâng cu lacrimi de crocodil când scriu? No, bine că ești matale dăștept, ce să zic…)

Vorba lungă, sărăcia omului. Hai să-ți spun, pe scurt, care este prima dintre cele patru tehnici de scris care te-ajută să umpli pagini întregi cu cuvinte, fără să-ți smulgi părul din cap.

Scrierea liberă, adică freewriting-ul

Freewriting-ul este, în esență, un exercițiu de scriere care te ajută să scremi cuvinte, fără să te lași constrâns de reguli gramaticale, de logică sau sens. E util atunci când nu știi ce mama zmeilor să scrii despre un subiect anume sau cum mama dracului să scrii ceva, orice, când ești nevoit să faci asta.

Scopul unui exercițiu de freewriting este să apuci cuvintele care umblă brambura prin cap și să le așterni pe hârtie sau într-un document word, ignorând orice gând pârdalnic care te-ar putea opri. E prea sec, e aiurea, n-am punctuație, nu respect regulile celei mai recente ediții a Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, ignor cititorul ideal, ignor cititorul din target, ignor cuvintele cheie, astea-s câteva dintre gândurile pe care le poți amuți liniștit atunci când faci un exercițiu de freewriting.

Cum te ajută?

Păi, îți desfundă mintea și degetele. Te ajută să găsești subiecte de scris atunci când nu ai un subiect despre care să scrii. Te încurajează să-ți depășești limitele, fie că sunt impuse de un task, de un gen literar sau de profesori. Te antrenează, pe scurt, să scrii ca și cum nimeni nu va citi ce-ai scris. Pentru că nimeni nu va citi ce-ai scris. Cuvintele puse pe hârtie în stil liber, într-un fel de transă, sunt doar pentru tine, și seamănă cu masturbarea de încălzire dinaintea unei partide senzaționale de sex sau cu stretching-ul dinaintea unui maraton.

Pe termen lung, freewriting-ul îți antrenează mușchii scrisului și înlătură cenzura subconștientului. Așa înveți să devii fluent, scriind chestii fără sens. Chiar dacă textele rezultate sunt confuze și alandala, exercițiul te învață elocvența. Îți servește drept armă în lupta cu demonii din cap și te ajută să bagi șarpele ideilor în sticlă. Dacă „ai un blocaj” și dacă te controlezi prea mult când scrii, freewriting-ul te desfundă. Pe de altă parte, dacă ești un scriitor cu experiență și știi foarte bine cum să produci cuvinte cu sens, dar cărora le cam lipsește vigoarea, freewriting-ul poate da forță cuvintelor.

Cinci minute sau chiar o jumătate de oră de freewriting zilnic poate fi soluția pentru „a-ți da drumul”. Asta nu înseamnă că textul scris în acest fel va fi musai valoros. Dar tehnica freewriting-ului poate fi o șurubelniță din cutia ta cu scule de scris, sau o cheie de șaișpe, sau un ciocan. Who knows. Important este că va fi o sculă. Și scriitorii au nevoie de scule dacă vor să fie meșteri.

Scriitori care au popularizat tehnica freewriting

Nu știu dacă ai auzit până acum de Natalie Goldberg, eu cu siguranță nu pot spune că știam cine e, dar iată ce-am aflat.

Natalie Goldberg este un guru Zen al scrisului, guru care a publicat The True Secret of Writing și Writing Down The Bones, două cărți de referință pentru arta scriiturii. A sintetizat câteva reguli ale freewriting-ului, care îți vor spune și ce să faci concret cu textele născute astfel:

  • Dă-ți un termen limită. Scrie un minut, zece minute sau douăzeci de minute, apoi oprește-te.
  • Mișcă-ți degetele până când ți se termină timpul. Nu te uita pe tavan, nu reciti ce-ai scris. Scrie repede, dar nu în grabă.
  • Nu da atenție gramaticii, ortografiei, punctuației, aranjării cuvintelor în fraze și frazelor în text sau stilului. Chestiile astea nu contează. Nu contează decât actul de a scrie.
  • Dacă rămâi fără idei sau deraiezi de la subiect, continuă să scrii. Poți să scrii chestii fără sens și tot ce-ți trece prin cap. Orice, numai să-ți miști în continuare mâna, fie că scrii cu pixul pe hârtie, fie că lovești cu ciudă tastatura.
  • Dacă te plictisești, întreabă-te de ce te plictisești în timp ce scrii și scrie despre asta.
  • Când s-a terminat timpul alocat, recitește ce-ai scris și subliniază pasajele care conțin idei sau fraze pe care le-ai putea utiliza sau pe baza cărora ai putea elabora o altă ședință de freewriting sau poate chiar un articol ori o poveste.

Acum, dacă stau să mă gândesc, am băgat freewriting la greu pe vremea când scriam pe Suntgulie. Doar că erau mai multe diferențe între tehnica predată de profii ăștia și ce făceam eu. În primul rând, mă ajutam mereu cu alcool. În al doilea rând, apăsam Publish și mă arătam lumii-n curu’ gol, fără prea multă jenă. M-a ajutat? Probabil. Dacă recitesc unele texte, mi se pare că aveam mai multă vână atunci, chiar dacă nu punctam deloc la capitolul structură, logică, sens, corectitudine. Acum, că mi-a mai secat avântul, cred că n-ar strica să bag din nou oleacă de freewriting. Nu-i bai, punem acușica pe lista de things to do.

Bun. Să revenim.

Jack Kerouac este un alt scriitor care a definit niște reguli pentru scrisul liber, spontan – treizeci de reguli, mai exact – într-un crez al scriiturii moderne. N-ar fi rău să enumăr aici câteva, două, hai trei dintre regulile cu pricina, întru trezirea poftei dumitale, dragă cititor/scriitor (cel mai chinuit soi de om evăr, pe cinstea mea!):

  • Încearcă să nu te îmbeți niciodată în afara casei tale.
  • Agende secrete mâzgălite și pagini bătute cu sălbăticie la mașină, pentru propria ta bucurie.
  • Scrie tot ce vrei, din fundul minții.

În încheierea primei părți a acestei serii de mare angajament pe care, iată, m-am înhămat s-o scriu din lipsă de vreo fărâmă de timp liber (știi cum e, abia când ești hăituit din toate părțile îți vine cheful să faci lucruri mărețe), vreau să-ți mai zic un singur lucru. E o traducere aproximativă a unui sfat dat de Peter Elbow, care mie mi s-a părut bun de scris pe perete, chiar aici, deasupra biroului. N-o să-l scriu, că am tapet, dar zic și eu, ca idee.

Să scrii înseamnă să învingi o anumită rezistență: încerci să nu te lași doborât, încerci să bagi un șarpe în sticlă, să câștigi lupta cu demonul care-ți ocupă mintea. Dar, dacă în timp ce te lupți ca să scrii, îți rupi spatele, zdrobești șarpele sau despici capul demonului, ai dat de necaz. Da, acum poți să controlezi scrisul, dar transformând acea rezistență într-un tăiețel bleg, transformi, cumva, și cuvintele în tăieței blegi. Trebuie să stăpânești demonul, nu să-l ucizi.

Cea de-a doua tehnică de scris menționată de Peter Elbow se numește… pam pam….

Metoda Periculoasă

O să-ți povestesc mai multe despre ea în articolul următor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.