ultimul regat bernard cornwell
Cărți mișto

Ultimul regat, de Bernard Cornwell – O serie uriașă și faină de ficțiune istorică

Știi serialul ăla cu vikingi și-un băiet pletos, deloc de lepădat, de pe Netflix? The Last Kingdom? Ei, probabil că ai aflat și că e făcut după seria de ficțiune istorică a lui Bernard Cornwell, The Saxon Stories, redenumită în 2015 The Last Kingdom (Ultimul regat).

Eu am dat mai întâi peste cărți, apoi m-am uitat la serial – n-am terminat nici cărțile, nici serialul, că între timp a venit bebe și s-a pus șef peste timpul meu – dar alea patru volume jumătate (din treișpe) pe care le-am citit, mi-au plăcut maxim. Maxim am spus! Serialul e mai meh, că înghesuie opt volume în patru sezoane, nici nu țin musai să-l termin. Plus că, dacă e s-o spun pe-a dreaptă, Alexander Dreymon, tipul din rolul protagonistului Uhtred, un fel de John Snow mai mălăieț, nu-i chiar pe gustul meu. Adică, e genul de tip la care te uiți și zici hm, un frumușel, să-i fac o poză, pe când mie-mi plac ăia mai dubioși, la care ți-e frică să te uiți, darămite să le mai faci și poză.

alexander dreymon last kingdom
Uhtred (Alexander Dreymon) Sursa: inews.com

Dar cărțile, cum ziceam, cărțile seriei Ultimul Regat (The Last Kingdom) sunt foarte faine, poate și pentru că se raportează la realitatea Angliei din secolele nouă și zece, când regatul abia era format prin unirea teritoriilor saxone de către regele Alfred cel Mare. Nu știam mare lucru despre istoria Angliei înainte să citesc primele volume din Ultimul regat, bine, nici acum nu știu mare lucru, dar măcar am aflat și eu că a existat Alfred cel Mare și că suferea de boala Cohn sau hemoroizi sau și una, și alta. Săracu’ rege, bolnav și tot a făcut Anglia, iar eu, la cea mai mică durere, abia dacă mai găsesc puterea să spăl vasele.

Personajul principal, însă, nu este Alfred, ci Uhtred, așa cum ziceam mai sus. Uhtred e un englez din Northumbria, născut în aristocrație, fiu al ealdormanului Uhtred de Bebbanburg, rămas orfan la 10 ani și crescut de danezi, în ograda lui Ragnar. Acolo a avut parte de o copilărie perfectă – din punctul de vedere al unui băietan: printre bărbați, fără reguli, fără preoți și încurajat către violență.

Uhtred e arogant, impulsiv, șmecheraș și gagicar, are gura mare, dar e un războinic abil, un bun strateg și un tip sincer și direct. Ce mi-a plăcut mie mult la el e că nu se lasă dus de nas de creștinism și nu-și calcă principiile. Ce să mai, e un om dintr-o bucată.

Ei, și băietul ăsta, după ce își petrece copilăria cu vikingii, ajunge în slujba lui Alfred și începe să lupte pentru rege și visul său de a uni regatele saxone. Faza e că nu prea-i place de el, pentru că Alfred e bisericos, habotnic chiar, și bolnăvicios, dar i-a jurat credință și Uhtred e un om de onoare, își respectă – de cele mai multe ori – jurămintele. Asta înseamnă că uneori e nevoit să lupte împotriva danezilor pe care-i iubește mai mult decât pe englezi, cu creștinismul lor trist. Nici Alfred nu se omoară după Uhtred, dar are nevoie de el ca să-și realizeze visul.

„Mă temeam că destinul mă legase de Alfred și uram asta, fiindcă asta însemna că nu eram propriul meu stăpân.”

„It’s complicated”. Așa aș descrie relația dintre Alfred și Uhtred. Fiecare încearcă să-l înțeleagă pe celălalt. Când eșuează, se aprind spiritele. Se despart o vreme, apoi destinul îi readuce față în față. E foarte mișto de urmărit dinamica dintre ei și ai să vezi că ping pongul ăsta te ține în priză mai mult decât faptele de vitejie ale bărbățoilor din poveste, fie ei saxoni sau vikingi.

O altă chestie faină e atitudinea lui Uhtred față de creștinism. Absolut delicioasă. N-are pic de jenă și se rățoiește la popi, iar când cineva zice că a fost câștigată nu-ș ce bătălie „cu ajutorul lui Dumnezeu”, îi sare imediat țandăra, pe sistemul „nu l-am văzut pe Dumnezeu pe-acolo, dar știu sigur că fără sabia mea o mierleați, matracucilor!”. Uhtred îl desconsideră pe Dumnezeul creștin, pe care-l numește „țâfnos” și „mizerabil”, preferând zeii nordici, despre care știe că vor doar să fie amuzați din când în când de către muritori. Disprețul implacabil al lui Uhtred față de creștini derivă cumva din sentimentele autorului față de religie. Bernard Cornwell a crescut într-o familie de creștini fundamentaliști, membri ai unei secte care, până în 1930, a respins utilizarea medicamentelor, refuzând orice act medical, chiar și în cazul copiilor bolnavi. Scriitorul a devenit, deloc de mirare, ateu.

Băiet cu o personalitate complexă, Uhtred nu suportă preoții, dar e prieten bun cu călugărul Beocca și cu părintele Pyrlig. Ba chiar pe Hild, călugărița, și-o face gagică la un moment dat, între două damsels in distress pe care le ia cu el.  Acum pe bune, dacă erai în locul lui Bernard Cornwell, poate că și tu ai fi creat o călugăriță drăguță și ți-ai fi pus alter ego-ul să o sexualizeze nițel. Zic alter ego pentru că personajul lui Uhtred, btw, e inspirat chiar dintr-un strămoș de-al autorului, Uhtred Îndrăznețul, stăpân al Northumbriei pe la 1000.

Eu am rămas cu cititul undeva pe la jumătatea celui de-al cincilea volum, Ținuturi în flăcări. Asta înseamnă că mai am încă opt povești mișto cu masculi feroce între care mai apar niște bromance-uri adorabile (vezi prietenia dintre Uhtred și Leofric) lupte înverșunate și intrigi politice de citit, dar asta numai după ce termin măcar un sfert din teancul de cărți de parenting pe care le-am cumpărat disperată în astea două luni de trai cu bebe Dinozaure. Primele patru volume, aproape cinci, le-am citit cu vreo două săptămâni înainte să nasc, pentru că eram incapabilă să mai fac altceva și nu voiam să mă gândesc la toate lucrurile care puteau merge nasol. Eu, atunci când simt că mă doboară anxietatea din cauza unor chestii asupra cărora nu am niciun control, mă uit în jur să văd dacă găsesc vreo poveste mare și frumoasă în care să bag capul ca struțul. Așa am făcut și cu un an în urmă, când m-am operat de un teratom ovarian și am descoperit seria Cronicile ucigașului de regi, a lui Patrick Rothfuss.

Peste seria Ultimul regat a lui Bernard Cornwell am dat într-una dintre plimbările mele grăbite, de pandemie, prin Auchan. Era pe-acolo un raft cu cărți la 10 lei și am luat-o și eu pe aia care nu era roman de dragoste. S-a întâmplat să fie Călărețul morții, al doilea volum al seriei Ultimul regat. Pe Scribd, unde am abonament de peste un an și cei aproape 50 de lei pe care-i plătesc lunar sunt, pe onoarea mea, cei mai bine investiți 50 de lei ever!, am găsit și celelalte volume. Dacă nu-ți place să citești de pe tabletă sau telefon, no problem, găsești primul volum la Elefant (în română sau engleză). La Auchan nu mai aveau ultima dată când am fost să iau conserve cu miel și fasolică verde pentru Mișu, just so you know.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.